Strategia Energetică a României 2016 – 2030 este pe cale de a fi finalizată, varianta finală fiind programată pentru septembrie. Până acum, la documentul coordonat de Ministerul Energiei au participat peste 300 de specialiști din toate sectoarele implicate (mediul academic, asociații de producători și distribuitori, consumatori de energie, ONG-uri etc). „Suntem în grafic în ceea ce privește elaborarea Strategiei Energetice Naționale și ce mă bucură cel mai mult este participarea largă a specialiștilor din domeniu“, spune Victor Grigorescu, ministrul Energiei.

Unul dintre cele mai importante capitole este cel al investițiilor, unde avem nevoie de fonduri semnificative pentru noi capacități de producție a energiei electrice și a celei termice. Tehnologiile de producere a energiei electrice în multe dintre centralele de producere a energiei electrice pe bază de cărbune și gaze naturale sunt la nivelul anilor 1960 – 1970. Este evident că după mai bine de 40 de ani de utilizare sunt necesare noi capacități, care să le înlocuiască rapid pe cele vechi, poluante și ineficiente. Cel mai probabil va fi nevoie mecanisme de ajutor de stat, prin bonusuri de cogenerare, certificate verzi sau contracte pentru diferență, mai ales în condițiile în care condițiile actuale de piață descurajează investitorii în astfel de investiții.

O primă investiție în această direcție ar trebui să fie cea de la Cernavodă, unde s-a semnat un acord cu China General Nuclear Plant, care ar trebui să ducă la construcția reactoarelor 3 și 4. O investiție de șase miliarde de euro, cu un termen de realizare de șapte ani. Memorandumul dintre chinezi și Nuclearelectrica s-a semnat anul trecut, dar nu a început nimic deocamdată deoarece chinezii cer și garanții din partea statului, mai exact un preț minim garantat de vânzare a energiei produse.

Energia produsă nuclear este și acum cea mai utilizată (în proporție de 94%), producția nefiind una flexibilă (ce poate fi pornită sau oprită ușor). Conform raportului, puterea instalată brută de producție a energiei electrice din țara noastră este de 24.632 MW, iar cea disponibilă brută este de 21.243 MW. Producția pe bază de cărbune și gaz natural reprezintă 43% din puterea disponibilă brută (9.000 MW) și realizează 40% din producția anuală de energie. Capacitatea maximă instantanee utiliată în aceste unități în perioada 2007 – 2016 a fost de sub 7.000 MW, ceea ce înseamnă că 1.000 MW din producția pe cărbune și 1.000 MW din cea pe gaz natural ar putea fi retrase oricâbd fără a afecta operarea Sistemului Energetic Național. Însă cele retrase ar trebui înlocuite cu unele noi și eficiente.

Riscuri majore

Estimarea puterii brute instalate este unul dintre elementele considerate riscante pentru sistemul energetic, dată fiind diferența foarte mare între capacitatea brută instalată și cea disponibilă. Raportul arată că această diferență este cauzată de starea precară în care se află parcul național al unităților de producție, în special cele cu capital de stat. La fel, rețelele de transport și distribuție a energiei electrice și gazului natural, operate în regim de monopol natural, necesită investiții majore pentru a spori eficiența, pentru a reduce pierderile și pentru a realiza tranziția către conceptul de „rețele inteligente“ (smart grid) prin modernizări și tehnologizări. Pe lângă găsirea resurselor necesare pentru aceste investiții, o provocare majoră va fi și realizarea investițiilor fără a crește mai mult decât este „strict necesar“ tarifele și factura consumatorului final.

Tot la capitolul riscuri apare și problema complexurilor energetice pe bază de lignit și huilă, al căror rol este prognozat să scadă accelerat în timp în favoarea tehnologiilor cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră. De asemenea, în sectorul de producție a țițeiului și gazului natural, țara noastră se confruntă cu o rată anuală de declin de 10%. Dacă situația curentă rămâne nemodificată, adică nu va beneficia de investiții în echipamente și tehnologii moderne pentru creșterea gradului de recuperare din zăcăminte și pentru a dezvoltării de zăcăminte noi, în 15 – 20 de ani vom ajunge la o producție zero.

Nu în ultimul rând ar trebui modificată și legislația din domeniu și redusă birocrația. Raportul menționează că „inconsecvența instituțională îngreunează elaborarea unei strategii energetice realiste și robuste“, iar neclaritățile legislative și capacitatea administrativă slabă de implementare fac ca România să fie neatractivă pentru investitori. Să sperăm că vom vedea în varianta finală a Strategiei soluții și pentru aceste probleme.

65,6 TWh (terawați oră) a fost producția totală de energie electrică din 2015, dintre care 52,6 TWh a fost consumată de către companii și populație, conform datelor INS