Statul va lansa programul “Primul loc de muncă”, prin care va crea în birocrația guvernamentală posturi speciale pentru tineri și, se speră, ulterior va subvenționa salariile celor care își iau prima slujbă în sectorul privat. Celor care cred că programul va avea efecte benefice în economie, să le amintim următoarele. Statul are trei metode prin care poate plăti salarii: confiscând direct resursele cetățenilor prin impozite; confiscând indirect resursele cetățenilor prin inflație (tipărind bani); împrumutându-se, convingând creditorii că în viitor va fi în stare să ramburseze suma primită prin una din cele două metode de mai sus.

Acum, guvernul face mare caz de faptul că primește finanțare nerambursabilă de la UE pentru acest program și că astfel, vezi Doamne, programul nu ne costă nimic! Ideea e o păcăleală tipic de alba-neagra: în vreme ce te ține cu ochii în stânga, guvernul te decapitalizează prin dreapta. Concret, politicienii vor ca tu, cititorule, să gândești în termeni monetari: „Uite, banii vin de la UE, statul îi dă tinerilor, restul lumii nu pierde nici un leu”. În realitate, tinerii angajați de stat au nevoie de resurse, de bunuri reale pentru traiul de zi cu zi; nu banii în sine îi interesează pe ei, ci mâncarea sau benzina pe care o pot cumpăra cu acești bani. De unde vor lua noii slujbași ai națiunii aceste resurse? De la noi, restul, evident! Căci doar nu ne dă UE  benzină sau mâncare gratis! UE ne dă doar bani, că nu o doare tiparnița. Dar problema e că atunci când tinerii funcționari se vor duce la piață să cheltuiască primul salariu, ei vor încerca să cumpere pătrunjel, cartofi și ceapă. Practic vor licita mărfuri și servicii în schimbul bancnotelor. Astfel, vor concura cu noi ceilalți, pentru a obține posesia a ceea ce, în esență, este o cantitate limitată de resurse.

Indiferent cum face rost de bani pentru a crea locuri de muncă, statul reduce veniturile populației. Cu cât este mai generos cu clientela politică, cu atât înfige mâna mai adânc în buzunarul celorlalți membri ai societății. Pe scurt, guvernul nu poate crea locuri de muncă. Creșterea numărului de slujbe la stat sau plătite din banii statului nu echivalează cu sporirea bunăstării generale, pur și simplu pentru că guvernul nu poate fabrica resurse din pix.

Crearea unor locuri de muncă din bani publici înseamnă micșorarea venitului disponibil în sectorul privat și pierderea unor locuri de muncă aici. „Acest program ar încuraja forța de muncă, tineretul, ca să muncească și cred că e primordial pentru un tânăr să aibă un loc de muncă stabil, prin care să producă și să își achizitioneze și mașină, și casă“, spune un profesor și rectorul unei importante universități. Minunat. Deci, după ce că vom plăti prin taxe salariile unora, le vom suporta și prima casă și prima mașină, ca distracția să fie completă. Mai lipsește doar ca statul să decidă exact UNDE să muncească tineretul, CÂT de mare să fie casa și CÂND să circule cu mașina pe drumurile patriei. În timpul comunismului erau repartizați la Avântul Prăbușirea sau pe șantiere (buletin de București se obținea greu, deh), înghesuiți în cartierele dormitor și lăsați să circule un week-end da-unul nu, în funcție de numărul de înmatriculare al mașinii. Dar toate la timpul lor, să nu anticipăm… altfel pierdem tot amuzamentul.

 

Bogdan Glăvan,
profesor de economie, autorul blogului LOGEC.RO