În timp ce șomajul a depășit nivelurile observate în timpul crizei financiare globale, 4,5% este o cotă încă scăzută în comparație cu situaţia din ţările învecinate. De fapt, gradul de ocupare al forței de muncă este în continuă creștere.

Cei care și-au pierdut joburile sunt susținuţi de un sistem de bunăstare generos, care le oferă beneficii în plăţi reprezentând peste 62% din venitul brut din ultimii doi ani.

Ei sunt, de asemenea, sprijiniţi de o rată de economisire mare per gospodărie. Acesta înseamnă că, în timp ce Norvegia se confruntă cu preţuri mici ale petrolului, gospodăriile au un marjă de siguranţă, astfel încât să poată facă plățile ipotecare.

Spre deosebire de Federal Reserve, Banca Centrală Europeană sau de Riksbank din ţara vecină Suedia, Norvegia are un drum lung de parcurs cu ratele dobânzilor înainte ca orice politică monetară neconvențională să intre în joc. Ratele sunt în prezent de 1% și chiar cei mai pesimişti analişti nu văd ratele coborând mai jos de 0,75%.

Guvernatorul băncii centrale, Oeystein Olsen a anunţat în Februarie că o monedă slabă este cheia pentru a face Norvegia mai puțin dependentă de petrol. În conformitate cu indicele Bloomberg Correlation Weighted, declinul de aproape 14% al Coroanei norvegiene în ultimele 12 luni este cea mai slabă performanţă dintre cele 10 monede urmărite în această perioadă.

Sunt veşti bune pentru industriile non-petroliere ale naţiunii, cum ar fi producția de hârtie și cea de fructe de mare.

În timp ce inflația este în prezent foarte aproape de ținta băncii centrale, 2,5%, guvernatorul Norges Bank, Oeystein Olsen a spus că va fi bine cu inflația plus minus 0,5 puncte procentuale. Asta înseamnă că este încă un pic de loc pentru ca banca centrală să susțină economia, înainte ca prețurile să accelereze într-un ritm inacceptabil.