Maya Penn: Desenez de când puteam ţine creionul şi fac cărţi flip animate de când aveam trei ani. La acea vârstă, am aflat şi ce era un animator. Era o emisiune la televizor despre locuri de muncă despre care cei mai mulţi copii nu ştiu. Când am înţeles că un animator face desenele animate pe care le vedeam la televizor mi-am spus: „Asta e ce vreau să fiu." Nu ştiu dacă am spus-o mental sau cu voce tare, dar a fost un moment hotărâtor în viaţa mea.

Animaţia şi arta au fost întotdeauna prima mea dragoste. Dragostea mea pentru tehnologie mi-a inspirat ideea pentru „Bucatele rele." Am avut un virus în calculator, am încercat să scap de el şi, dintr-o dată, m-am gândit: oare viruşii ar putea avea propria lor lume în interiorul calculatorului? Poate un restaurant unde se întâlnesc şi fac lucruri virulente? Astfel, s-a născut „Bucatele rele".

La patru ani, tatăl meu mi-a arătat cum să desfac un calculator şi să-l asamblez la loc. Asta mi-a stârnit dragostea pentru tehnologie. Mi-am construit singură primul site HTML şi acum învăţ JavaScript şi Python.

Lucrez şi la o serie de desene animate numită „Polenizatori." E vorba despre albine şi alţi polenizatori din mediul nostru şi importanţa lor. Dacă plantele nu ar fi polenizate de polenizatori, atunci toate fiinţele, inclusiv noi, care depind de aceste plante, ar muri de foame. M-am decis să iau aceste creaturi grozave şi să fac o echipă de super-eroi.

Toate animaţiile mele încep de la nişte idei, dar ce sunt ideile? Ideile pot declanşa o mişcare. Ideile sunt oportunităţi şi inovare. Ideile fac lumea să se învârtă. Dacă nu ar fi idei, noi nu am fi în stadiul în care suntem acum cu tehnologia, medicina, arta, cultura şi stilul de viaţă. La opt ani, mi-am pus ideile în practică începând propria mea afacere, Ideile Mayei şi non-profitul, Ideile Mayei pentru planetă. Fac îmbrăcăminte şi accesorii ecologice. Acum am 13 şi, deşi mi-am început afacerea în 2008, călătoria mea artistică a început cu mult înainte. Am fost foarte mult influenţată de artă şi am vrut s-o includ în tot ce fac, chiar şi în afacerea mea. Găseam diferite ţesături în jurul casei şi-mi spuneam: „asta ar putea fi o eşarfă sau o pălărie" şi aveam diferite idei de design. Când purtam creaţiile mele, oamenii mă opreau şi-mi spuneau: „Wow, e foarte drăguţă. De unde pot să-mi iau una?" M-am gândit că aş putea să-mi încep propria afacere.

N-am avut niciun plan de afaceri la doar opt ani. Am ştiut doar că vreau să fac creaţii drăguţe care erau inofensive pentru mediu şi am vrut să dau înapoi. Mama m-a învăţat să cos şi, pe veranda din spate, stăteam şi făceam bentiţe din panglică, scriam numele şi preţul fiecărui articol. Am început să fac mai multe articole: pălării, eşarfe si genţi. Articolele mele au început să se vândă în toată lumea. Am avut clienți din Danemarca, Italia, Australia, Canada etc.

Am învăţat o mulţime despre afacerea mea, precum branding și marketing, cum să stau conectată cu clienţii mei şi să văd ce s-a vândut cel mai mult şi cel mai puţin. Afacerea mea a început să prospere. Într-o zi, revista Forbes m-a contactat când aveam 10 ani. Voiau să mă includă pe mine şi compania mea în articolul lor.

Mulți mă întreabă: de ce e afacerea ta ecologică? Am o pasiune pentru protejarea mediului şi a vietăţilor sale de când eram mică. Părinţii mei m-au învăţat de la o vârstă fragedă să dau înapoi şi să protejez mediul. Am auzit că coloranţii din unele îmbrăcăminte sau procesul de a face aceste articole sunt dăunătoare pentru oameni şi planetă. Am început să mă documentez şi am descoperit că după finalizarea vopsirii există o problemă a deşeurilor care au un impact negativ asupra mediului. De exemplu, mărunţirea materialelor sau deversarea de materiale sub formă de pudră uscată. Aceste acţiuni pot polua aerul, făcându-l toxic pentru oricine îl inhalează. Când mi-am început afacerea, ştiam două lucruri: toate articolele mele trebuiau să fie ecologice şi 10-20% din profitul pe care-l făceam mergea la centrele de caritate locale şi globale şi la organizaţiile de mediu. Simt că fac parte din noul val de antreprenori care nu urmăresc doar o afacere de succes, ci şi un viitor sustenabil. Simt că pot satisface nevoile clienţilor mei fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a trăi într-un viitor verde.

Trăim într-o lume mare, diversă şi frumoasă şi asta mă face mai hotărâtă s-o salvez. Nu e suficient să ajungă doar în mintea voastră lucrurile care se întâmplă în lumea noastră. Trebuie să ajungă în inimi, pentru că ajungând în inimă mişcările sunt declanşate. Atunci sunt create oportunităţi şi inovaţii, iar ideile prind viaţă.