Capital: Credeți că este benefic programul Start-up Nation pentru mediul de afaceri românesc?

Dragoș Pătroi: În forma în care a fost prezentat, programul Start-up Nation – deși nu este, în opinia mea, un program revoluționar pentru mediul de afaceri, în ansamblul său – chiar poate fi de un real folos, cu un impact pozitiv, deși cu o adresabilitate limitată, respectiv pentru afacerile aflate la început de drum. La o primă vedere, pare un program flexibil și coerent, am văzut că sunt o serie de cheltuieli eligibile la finanțarea prin acest program, iar criteriile pentru accesarea lui nu sunt foarte restrictive. Ceea ce este foarte bine. Totul, cel puțin pe hârtie, pare simplu și în sprijinul real al afacerilor de tip start up, vom vedea – la momentul implementării lui – dacă lucrurile vor rămâne la fel de simple, dacă calculatoarele vor funcționa și nu se vor bloca, dacă personalul desemnat cu implementarea efectivă va fi suficient și bine instruit și va veni cu sfaturi utile și la timp în sprijinul contribuabililor…

Capital: Ce părere aveți despre actuala formă a Legii prevenției? Credeți că este suficientă sau se poate face mai mult pentru o relație mai bună/corectă între stat și mediul de afaceri?

Dragoș Pătroi: Recunosc că am fost interesat să o analizez doar din perspectiva incidențelor pe partea legislației financiar – fiscale, deși aceasta are un conținut mai extins și se referă la mai multe domenii de activitate. Ca idee în sine, cred că Legea prevenției este o inițiativă lăudabilă, un demers corect și care chiar poate veni în sprijinul contribuabililor. Scopul nu cred că este acela să pândești greșelile pe care le poate face un agent economici și să-l sufoci cu sancțiuni contravenționale, pentru tot felul de abateri, ci să-l îndrumi atunci când greșește, pentru a se corecta pe viitor. Prin această atitudine, contribuabilul poate percepe autoritatea publică ca pe un partener și nu ca pe un vânător al greșelilor sale – e adevărat, mai mult sau mai puțin grave sau intenționate, dar asta deja e o altă discuție. Pe cale de consecință, ca urmare a aplicării acestei legi, poate crește gradul de conformare voluntară al contribuabililor, iar statul nu ar avea decât de câștigat, deoarece ideea nu este ca statul să realizeze venituri din aplicarea (pe moment) a unor sancțiuni contravenționale, ci din impozitele pe care le plătește contribuabilul, ca urmare a desfășurării constante a activității sale și a unui comportament fiscal onest al acestuia, în raport de sarcina fiscală care îi revine. Dacă este suficient? Poate că întotdeauna e loc de mai bine, dar e, totuși, un prim pas care trebuie salutat și care poate îmbunătăți parteneriatul social dintre stat și mediul de afaceri.

Capital: Ce părere aveți despre impozitul pe gospodărie? Credeți că se poate aplica în România? Vedeți vreo soluție pentru gaura bugetară pe care o va produce această măsură?

Dragoș Pătroi Am mai spus o și cu alte ocazii, așa numitul impozit pe gospodărie introduce, practic, o nouă optică fiscală, privind modul de așezare și de percepere a impozitului pe venitul realizat de persoanele fizice. Deși ideea în sine nu cred că ar trebui respinsă din start – ci, dimpotrivă, discutată și analizată în mediul public – graba cu care se dorește operaționalizarea ei efectivă în practica fiscală de zi cu zi mi se pare hazardantă și cred că ridică numeroase semne de întrebare. Desigur, există numeroase argumente pro și contra acestui tip de impozit. Personal însă, nu mi se pare o idee fezabilă cel puțin pe termen scurt, din mai multe motive – logistice în primul rând, dar și bugetare (și nu mă refer doar la golul de resurse financiare publice din primul an de la implementare, ci și la costurile și eficiența administrării fiscale a acestui nou tip de impozit) sau psihologice (privind nu numai educația fiscală a populației în acest sens, ci și cea financiară sau de planificare a cheltuielilor, deoarece oamenii trebuie să înțeleagă că o parte din banii pe care îi încasează „în mână” vor reveni anul următor și statului, sub forma acestui tip de impozit).

Capital: Cum vi se pare legea salarizării unitare? Credeți că, odată aplicată, va crea o concurență neloială mediului de business?

Dragoș Pătroi: Nu am studiat în amănunt legea salarizării unitare, deoarece subiectul nu mă interesează în mod direct, ca atare nu mă pot pronunța dacă legea este bună sau nu sau dacă creează sau nu inechități între diferite categorii de bugetari. Personal, sunt însă de acord că oamenii trebuie plătiți corespunzător pentru munca lor și că România trebuie să iasă din această imagine percepută ca fiind țara cu salariile mici. Cu un singur amendament însă: economia să permită acest lucru (mai ales, prin indicatorii de creștere economică și de productivitate a muncii) și să se realizeze încadrarea în țintele de deficit bugetar. Ideea nu este să lucrezi cu oameni prost plătiți, ci cu oameni competitivi și performanți, care să aducă plus valoare, iar tu să-i poți remunera corespunzător calității și utilității muncii lor, utilitate care poate fi economică sau socială.

Dacă se va crea sau nu concurență neloială mediului de business ? Iată o întrebare al cărei răspuns ne va releva dacă prognozatele creșteri salariale din sectorul bugetar sunt sustenabile sau nu. Personal, cred că se va crea în contrapartidă o presiune – cel puțin psihologică – pentru creșterea salariilor și în mediul privat; dacă acesta va putea suporta aceste majorări (practic, de costuri, la nivelul firmelor) e în regulă, înseamnă că economia a ajuns la un grad de maturitate și de competitivitate care să permită acest lucru. Dacă vom vedea însă tot mai multe afaceri închise – fie din cauza lipsei de personal, fie din cauza neîncadrării în pragul de rentabilitate, fie din cauza lipsei motivației de a mai desfășura a activitatea antreprenorială, ca urmare a îngustării sensibile a marjelor de profit – atunci vom intra într-o spirală foarte periculoasă, deoarece vor fi afectate și veniturile bugetare ale statului și, pe cale de consecință, inclusiv capacitatea acestuia de a mai plăti salariile tocmai majorate.

Capital: Care credeți că sunt cele mai importante realizări și cele mai mari eșecuri ale Guvernului Grindeanu în cele aproape 5 luni de mandat?

Dragoș Pătroi: În domeniul fiscal – cu excepția măsurii de eliminare a plafonării bazei de calcul pentru contribuțiile obligatorii aferente salariilor – măsurile le apreciez ca fiind corecte și în sprijinul mediului de business, inclusiv prin eliminarea unor poveri logistice de natură declarativă (am în vedere eliminarea celebrului formular 088). Legislația fiscală a fost îmbunătățită și clarificată (din punct de vedere al clarității și consistenței sale normative) în multe aspecte, căutând să fie introdusă o stare, zic eu, de normalitate și de predictibilitate în aplicarea legislației fiscale.

Ce cred însă că ar trebui să facă Guvernul pentru a nu bifa, la sfârșitul mandatului, un eșec? Dezvoltarea infrastructurii rutiere care, în opinia mea, este esențială pentru dezvoltarea per ansamblu și reprezintă principala problemă la ora actuală. Desigur, nu cred că poate avea cineva pretenția ca, în 5 luni, să construiești nu știu ce autostrăzi… putem însă păstra măcar speranța că vor mai rămâne ceva bani la buget și pentru cheltuielile de capital?!? La urma urmei, dacă nu vom mai fi o țară cu salarii atât de mici, măcar să fim atractivi pentru mediul de afaceri din perspectiva infrastructurii rutiere…