Ca să funcţioneze, reactoarele de la Cernavodă necesită combustibil, adică uraniu, şi zirconiu. Din zirconiu se fabrică capsulele în care este introdus uraniul radioactiv. În `73 comuniştii au înfiinţat Întreprinderea de Metale Rare, o structură condusă direct de Securitate. Scopul era să descopere zăcămintele de metale rare. Aşa se face că, în prezent, România importă titan şi zirconiu în valoare de milioane de euro, iar Guvernul, paradoxal, alocă sute de mii de euro ca să închidă carierele bogate în minereu. Am rămas doar cu ruinele fostelor exploatări şi cu destule probleme de mediu despre care autorităţile refuză să vorbească, scrie digi24.ro

Singurul combinat care a supravieţuit tranziţiei este Zirom Giurgiu. Întreprinderea este unicat în ţară şi chiar şi în Europa. Zirom produce şi astăzi lingouri de titan şi de zirconiu pe care le exporta în urmă cu câţiva ani în Suedia şi Germania. În România nu are piaţă de desfacere.

Combinatul a reuşit să îşi continue activitatea în condiţiile austere. Furnizorul său de materie primă, uzina de la Vadu, s-a închis. Grantmetal, combinatul căruia trebuia să îi livreze lingourile, nu a funcţionat niciodată. Guvernul a investit 2 miliarde de lei vechi în tehnologie, dar în anul 2005, a abandonat proiectul. Cu liniile de producţie incomplete, specialiştii de la Giurgiu nu au cedat. Au importat minereu ieftin din Ucraina şi au vândut produse scumpe, de calitate, în străinătate.

Din 2005 Zirom a devenit societate pe acţiuni şi a continuat să fabrice produse destinate, atât unor domenii de vârf (domeniul nuclear și aeronautic), cât și unor domenii diverse (metalurgie, chimie industrială, tehnică și aparatură medicală). Ultimele date publicate pe Ministerul Finanţelor sunt din 2016. Zirom SA avea în urmă cu doi ani 124 de angajaţi, o cifră de afaceri de 4,21 milioane de euro şi o pierdere de 1,78 milioane de euro. 

Titaniul a fost recunoscut ca element de mai bine de 200 ani

Producţia industrială a titaniului nu a început mai devreme de anii 1950. La aceea vreme, titaniul a fost recunoscut pentru importanţa strategică referitoare la greutate mică şi capacitatea de a produce aliaje puternice și ușoare pentru aerospațiu (motor cu reacție, proiectil sau nave spațiale), uz militar, procese industriale (chimicale și petro-chimicale, uzine de desalinizare, hârtie), automobile, agro-alimentare, proteze medicale, implanturi ortopedice, intrumente și pile dentare, implanturi dentare, bijuterii, telefoane mobile și alte aplicații.Ca element a fost identificat pentru prima oara in 1791 de catre W. Gregor. In 1795 M. H. Klaproth la denumit „Titan” după Titanii din Mitologie.

 

Elementul apare în anumite depozite de minerale, în special rutil și ilmenit, care sunt larg distribuite în scoarța Terrei și în litosferă, și se găsește în aproape toate vietățile, rocile, acumulări de apă sau soluri, ca al noualea cel mai abundent metal din scoarţa terestră şi a patrulea cel mai abundent metal structural. Caracteristic titanului este marea sa rezistență la coroziune. În stare pură prezintă o stabilitate excepţională în apa de mare. Experienţele au arătat că abia după circa 4000 de ani s-ar produce o coroziune în adâncime de 0,1 mm. În construcţia de avioane, titanul şi aliajele sale se utilizează la executarea unor elemente greu solicitate ale fuselajului, a unor piese ale motorului cu reacţie, la plăcile de blindaj şi pentru piesele de armament. Datorită rezistenţei sale bune la temperaturi joase, utilizarea titanului se extinde şi în construcţia rachetelor cu carburanţi şi oxidanţi lichizi, cu temperaturi cuprinse între -195°C şi -250°C.