De ani buni, circa 70% din exporturile româneşti merg către statele din Uniunea Europeană, cei mai importanţi parteneri comerciali fiind de departe ţările din zona euro. Mai exact, în 2013 am vândut în UE mărfuri de 35 de miliarde de euro, jumătate din acestea fiind comercializate în Germania, Franţa şi Italia. Iar datele disponibile pe 2014 indică faptul că exporturile către principalele pieţe de desfacere au crescut cu circa un miliard de euro. Dar continuarea acestei evoluţii pozitive este pusă sub semnul întrebării în 2015. Conform ultimelor calcule, sunt mari şanse ca Italia să fi încheiat anul precedent pe minus, în timp ce Franţa şi Germania ar fi putut înregistra o creştere relativ modestă faţă de 2013. Cele mai recente informaţii oficiale arată că în trimestrul al treilea al lui 2014 economia zonei euro a crescut cu 0,2% faţă de al doilea trimestru şi cu 0,8% faţă de trimestrul al treilea din 2013. Aşadar, nu tocmai încurajator pentru miile de firme autohtone care se bazează pe comenzile din Vest.

Grecia se întoarce

După ce a ţinut prima pagină vreme de vreo doi ani, se părea că Grecia intrase pe drumul lung şi dificil al austerităţii care ar fi urmat să o ducă, la un moment dat, înapoi în rândul statelor „credibile“. Economia începuse să crească, deficitul bugetar era sub control şi imensa datorie publică rămăsese stabilă. Până la momentul recent al dizolvării Parlamentului de la Atena, care a deschis drumul pentru organizarea de alegeri anticipate la sfârşitul acestei luni. Alegeri pe care se pare că cele mai mari şanse de a le câştiga le are stânga radicală. Potrivit unui articol publicat de Der Spiegel în care sunt citate surse guvernamentale de la Berlin, executivul german consideră aproape inevitabilă ieşirea Greciei din zona euro (aşa numitul Grexit) dacă Syriza va câştiga scrutinul din 25 ianuarie şi şeful acestei formaţiuni, Alexis Tsirpas,  va deveni premier şi îşi va pune în practică promisiunile de a abandona politica de austeritate bugetară şi de a stopa plata datoriilor externe. Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a calificat drept iresponsabile astfel de scenarii. „Trebuie să fie clar pentru toată lumea: nu se pune în discuţie o ieşire a Greciei din zona euro. Recomandările care le oferă alegătorilor greci sentimentul că nu ei sunt cei care îşi decid viitorul prin vot, ci Bruxellesul sau Berlinul, îi împing pe aceştia în braţele forţelor radicale“, a spus Schulz. Impactul părăsirii zonei euro de către Grecia ar putea fi resimţit şi de economia românescă. „Grecia este un pericol mare şi trebuie avut în vedere şi de către noi, de România. Noi, la BNR, deja l-am luat în considerare. Sperăm să nu se întâmple şi nu cred că se va întâmpla, dar, ca orice instituţie serioasă, suntem pregătiţi“, a spus într-o conferinţă de presă guvernatorul Mugur Isărescu. El a ţinut să precizeze că o eventuală contaminare a sistemului bancar autohton, având în vedere prezenţa pe piaţa locală a numeroase bănci cu capital elen, ar fi limitată.

Totuşi, efectele Grexit ar putea fi mult mai serioase. Barry Eichengreen, economist în cadrul Universităţii din California, consideră că părăsirea zonei euro de către Grecia ar avea consecinţe chiar mai grave decât falimentul Lehman Brothers în 2008. Caz în care o bună parte din lume ar putea reintra în recesiune. (mai multe detalii despre efectele crizei din Grecia și din Zona Euro, în paginile 8-9)

Ursul rănit

Scăderea vertiginoasă a preţului petrolului, sancţiunile occidentale şi neîncrederea investitorilor, care încearcă să-şi mute capitalurile spre zone mai sigure, au dus în urmă cu o lună la prăbuşirea cursului de schimb al rublei. În acest moment, viitorul economiei ruseşti arată sumbru, chiar şi oficialii de la Kremlin admiţând că PIB va scădea, rata inflaţiei va creşte şi investiţiile străine vor tinde către zero.

Agenţia de Supervizare Bancară (ASB) susţine că furtuna economică din Rusia nu ar trebui să aibă un impact semnificativ asupra sistemului financiar european. „Credem că expunerea băncilor europene la companiile ruseşti nu reprezintă un motiv de îngrijorare şi nu va crea dificultăţi“, a declarat Danielle Nouy, preşedintele ASB. Alţii nu sunt atât de optimişti şi menţionează expunerile pe Rusia ale Sociétè Generale (25 de miliarde de euro), UniCredit (18 miliarde de euro) sau Raiffeisen (15 miliarde de euro) ca fiind vulnerabilităţi majore pentru un sistem deja slăbit.

Dar pentru economia noastră mai îngrijorător este faptul că firmele româneşti exportă în Rusia produse în valoare de circa 1,4 miliarde de euro anual. Chiar dacă aceste mărfuri reprezintă doar aproximativ trei la sută din totalul exporturilor autohtone, pierderea pieţei ruseşti ar putea reprezenta o grea lovitură pentru unele companii.

Tensiuni peste graniţă

După ce a pierdut peninsula Crimeea, dar şi controlul de facto asupra unor importante oraşe din zona de est a ţării, cel mai mare vecin al României se află în continuare într-un război camuflat cu Rusia. Iar Moscova nu a dat până acum semne că ar avea de gând să cedeze şi să accepte tendinţele pro-occidentale manifestate de ucraineni.

La sfârşitul lui decembrie, Parlamentul de la Kiev a votat cu o largă majoritate renunţarea la statutul de ţară nealiniată, măsură considerată a fi un pas important către aderarea la NATO. „Aspirația Ucrainei de a adera la NATO este periculoasă nu doar pentru poporul ucrainean, pentru că în cadrul lui nu există unitate în această privință, ci și pentru securitatea europeană“, a replicat ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. El a mai ţinut să precizeze că decizia Kievului este „absolut contra-productivă“ şi nu face decât să „exacerbeze climatul de confruntare“. Câteva zile mai târziu, Rusia a anunţat că a trimis către Ucraina al unsprezecelea convoi cu ajutoare umanitare, compus din 120 de camioane încărcate cu 1.400 de tone de produse. Oficiali ucraineni susţin că aceste convoaie ruseşti conţin de fapt arme şi muniţie pentru rebelii din regiunile Doneţk şi Lugansk.

Chiar dacă relaţiile economice dintre România şi Ucraina sunt mai degrabă modeste, nu sunt chiar de neglijat: în 2013 am exportat acolo mărfuri în valoare de aproape un miliard de euro şi am importat produse ucrainene de peste 450 de milioane de euro. În plus, existenţa în imediata vecinătate a graniţelor a unui conflict deschis nu este cu siguranţă de natură să-i încurajeze pe investitori.

Moldova la răscruce

Nici situaţia de peste Prut nu este de natură să ne dea motive de relaxare. După ce voturile de la alegerile de la sfârşitul anului trecut s-au împărţit aproape egal între pro-europeni şi partizanii Rusiei (cu un avantaj de partea celor din urmă), dar la distribuirea mandatelor de parlamentar prima tabără a căpătat un mic avantaj, o nouă coaliţie de guvernare întârzie să apară. Negocierile între cele trei forţe politice pro-Vest continuau la momentul scrierii articolului şi nu apăruseră semne că fuseseră depăşite orgoliile personale.

Dar chiar dacă se va ajunge la o soluţie de compromis şi se va forma un nou guvern pro-european, numărul de mandate deţinute de coaliţia pro-oocidentală (55 din 101) nu este suficient pentru alegerea preşedintelui şi nici pentru iniţierea unor modificări constituţionale.

Dar şi mai grav este că Rusia nu dă niciun semn că ar fi gata să renunţe la planurile sale de a păstra Republica Moldova în zona sa de influenţă. Moscova continuă să-i susţină pe separatiştii de la Tiraspol, dar şi forţele politice sau mediatice pro-ruse de la Chişinău. Cancelarul german Angela Merkel remarca de curând că „Rusia face greutăţi Ucrainei, Moldovei şi Georgiei“, ca urmare a faptului că cele trei state au semnat acordul de asociere cu Uniunea Europeană. În acelaşi timp, rolul jucat de gigantul de la răsărit în economia Basarabiei rămâne unul major, ce ar putea avea consecinţe nebănuite.

Capcana petrolului ieftin

La ora scrierii acestor rânduri, preţul internaţional al petrolului continuă să scadă şi se apropie vertiginos de nivelul atins în 2009, în plină criză economică. Deja la staţiile de carburanţi din România unele sortimente de craburanţi au coborât sub pragul psihologic de cinci lei şi, dacă trendul nu se inversează, am putea vedea preţuri cu patru în faţă pentru toate tipurile de benzină şi motorină.

Dacă pentru şoferul de rând veştile sunt bune şi foarte bune, nu la fel de încântaţi sunt guvernanţii. Ei calculaseră că vor încasa la buget, pentru cele circa şapte miliarde de litri de carburanţi vândute anual în România, un TVA de aproximativ opt miliarde de lei în 2015. Scăderea semnificativă a preţurilor la pompă ar putea diminua semnificativ veniturile din această sursă. Mai exact, încasările ar putea fi mai mici cu 1,5 miliarde de lei decât cele estimate.

Nici companiile petroliere nu sunt tocmai mulţumite. Veniturile lor din retail au mari şanse să scadă (asta dacă nu cumva preţul mai mic îi va face pe români să facă mai multe drumuri cu maşina), iar unele investiţii pregătite în explorarea şi exploatarea de zăcăminte de petrol ar putea fi amânate pentru simplul motiv că nu mai sunt rentabile la actuala cotaţie a ţiţeiului. „În condiţiile scăderii recente a preţurilor la ţiţei, am început un proces de revizuire a proiectelor noastre de investiţii“, arăta, de exemplu, un comunicat din noiembrie al OMV Petrom. Iar ameninţările la adresa economiei autohtone nu se opresc aici. Într-o lume tot mai globalizată, nu trebuie să scăpăm din vedere şi alte potenţiale surse de tensiune şi neîncredere din imediata apropiere, cum ar fi frământările din societatea turcă (Turcia fiind pe locul cinci în topul destinaţiilor exporturilor româneşti şi pe 11 în cel al ţărilor din care importăm), conflictul din Siria şi Irak sau situaţia încordată din Israel, Egipt sau Libia.