BNR ajută băncile cu jumătate de miliard de euro

BNR a decis să ajute băncile comerciale prin reducerea rezervelor minime obligatorii în valută cu două puncte procentuale, ceea ce înseamnă că băncile pot trimite acasă suma de 500 milioane euro

Banca Naţională a României (BNR) a decis, la ultima şedinţă a Consiliului de Administraţie, păstrarea dobânzii de politică monetară la acelaşi nivel, de 3,5%, însă a hotărât să reducă rata rezervelor minime obligatorii (RMO) aplicabile pasivelor în valută ale băncilor.

Astfel, nivelul RMO în valută scade de la 18% până la 16%, ceea ce se traduce prin eliberarea către bănci a sumei de 500 milioane euro. Decizia nu este neapărat o surpriză pentru pieţe. În condiţiile unei inflaţii care a coborât la 0,94% în luna mai faţă de aceeaşi lună a anului trecut, era văzută ca posibilă o reducere a dobânzii de politică monetară, cu un sfert de punct procentual sau chiar mai mult. Consiliul BNR a preferat păstrarea dobânzii la acelaşi nivel, pe motiv că inflaţia va reveni pe trend pozitiv în ultima parte a anului, dar a continuat relaxarea condiţiilor de creditare impuse băncilor.

Discuţiile despre evoluţia pre­ţurilor s-au concentrat, în ultimul timp, pe efectele negative pe care le poate avea deflaţia. La aceasta s-a referit inclusiv Liviu Voinea, ministrul bugetului, anul trecut, când căuta căi de justificare a introducerii taxei suplimentare pe carburanţi. Voinea, care din septembrie se mută la BNR pe post de viceguvernator, explica atunci că „pericolul“ deflaţionist va fi combătut de noua taxă, iar preţurile combustibililor nu vor creşte, ci vor stagna. Evoluţia ulterioară nu i-a dat dreptate; motorina şi benzina s-au scumpit, în ciuda deflaţiei generale a indicelui preţurilor de consum.

Deflaţia era, în urmă cu ceva mai mult timp, şi o problemă ridicată de Valentin Lazea, economist-şef al BNR, care declara, la sfârşitul anului 2012, că toată lumea ar avea de pierdut dacă preţurile s-ar duce în jos, făcând referire directă la bunăstarea „omului de rând“, pierderile fiind cuantificabile la nivelul întregii societăţi.

Acum s-a răzgândit, iar deflaţia este văzută ca un „mijloc, verificat de sute de ani, a autoreglării unei economii de piaţă“, „un instrument de redistribuţie între diverse categorii de cetăţeni în cadrul aceleiaşi economii“.

Guvernatorul Mugur Isărescu merge chiar mai departe şi explică, după ultima decizie a BNR, că oricum reducerea inflaţiei este mai mult temporară şi ia în calcul inflaţia medie anuală, care acum se situează la circa 2%. „Nu vedem risc de deflaţie în România; dacă vă uitaţi la inflaţia medie anuală, este în jur de 2%; nu la acest lucru ne-am gândit, ci la incertitudini în general şi legat de faptul că această evoluţie favorabilă a preţurilor este legată de evoluţia preţurilor agroalimentare“, spune Isărescu. „Avem şi un efect de bază, care în septembrie va dispărea, este vorba de TVA-ul la pâine, sunt incertitudini şi în ceea ce priveşte preţul ţiţeiului, nu le putem descifra în prezent“, adaugă şeful BNR. În esenţă, guvernatorul se aşteaptă ca reducerea inflaţiei să se oprească, dacă nu anul acesta, atunci în mod sigur, anul viitor.

Se doreşte creditare în valută

Problema care rămâne de rezolvat de către BNR este gestionarea lichidităţii pieţei. „Mult mai eficient pentru asemenea perioadă şi astfel de situaţii este managementul lichidităţii decât rata dobânzii de politică monetară“, spune Mugur Isărescu, care arată şi că orice micşorare a dobânzii-cheie este preluată de către bănci în randamentul depozitelor şi abia, ulterior, în nivelul dobânzilor la credite. Totuşi, chiar BNR lasă o marjă semnificativă între facilitatea proprie de credit, care se ridică la 6,5% pe an în prezent, în timp ce dobânda oferită pentru facilitatea de depozit este de doar 0,5% pe an.

Astfel, ne întoarcem la reducerea rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în valută ale băncilor cu două puncte procentuale, de la 18% până la 16%, mişcare care va elibera aproximativ 500 milioane euro în piaţă. Șeful BNR spune că nu se aşteaptă la o apreciere suplimentară a leului după această decizie şi că ar fi bine dacă banii s-ar duce în creditarea în valută. O declaraţie oarecum surprinzătoare, având în vedere că se marjează puternic pe creditarea în lei pentru eliminarea riscului valutar. Desigur, există precizarea că împrumuturile în valută ar trebui să ajungă la cei care au nevoie de monede externe. „Banii lăsaţi în piaţă vor fi folosiţi de la caz la caz, de la bancă la bancă. Nu excludem ca o parte din aceşti bani să fie folosiţi la o creditare mai activă în valută. Noi nu am vrut să anihilăm creditarea în valută, ci doar să o orientăm spre debitori neexpuşi riscului valutar, cum sunt, spre exemplu, exportatorii“, spune Mugur Isărescu, care a mai amintit  că scăderea creditului în valută a fost semnificativă, de aceea „o încetinire a scăderii creditului în valută nu ar fi un lucru rău“.

Scăderea la care face referire guvernatorul se situează la 7,7% în soldul creditului neguvernamental în valută la nivelul lunii mai, faţă de aceeaşi lună a anului trecut, în timp ce împrumuturile în lei au urcat, în aceeaşi perioadă, cu 7%. Cum valoarea creditelor în valută este mai mare decât cea în lei (127,08 miliarde lei faţă de 89,9 miliarde lei), soldul total al împrumuturilor private a scăzut cu 2,1%. Va merge jumătatea de miliard de euro în creditare? Greu de crezut în condiţiile în care principala problemă a băncilor este cererea redusă sau slab pregătită din partea companiilor, iar băncile în continuare „suflă şi în iaurt“.