Mulți au văzut po­ten­țialul unui start up ce se ocupă cu vânzarea covrigilor. Este un fapt ce poate fi constatat cu ochiul liber, în special în ultimii ani, când criza și-a pus amprenta pe economie. Însă prea puțini au ajuns să dezvolte o afacere de mare anvergură pentru un domeniu în care rulajul este doar „mărunțiș“. Povestea covrigilor Petru începe secolul trecut, însă, la ani distanță, strănepoții brutarului care a clădit brandul ce-i poartă numele au reinventat afacerea, păstrând, totuși, rețeta originală. Câteva dintre produse sunt rezultatul unui mix între compozițiile de la 1900 și ingrediente potrivite gustului consumatorului actual. Businessul a fost demarat în 2009, la Piatra Neamț, iar de atunci până în prezent, cifra de afaceri a crescut până la 2,18 milioane de euro în 2011.

Lecția supraviețuirii

„Piața covrigilor la nivel național este asaltată de micii investitori care își deschid covrigării, însă investiția într-o covrigărie de cartier, cu produse de o calitate medie, nu poate fi comparată cu cea într-o simigerie, unde se pune accent pe calitatea și varietatea produselor, pe modul de prezentare, utilajele cu care acestea sunt realizate și atitudinea echipelor care intră în contact cu clienții. Toate acestea înseamnă investiții pe care o firmă serioasă are obligația să și le asume“, spune Dragoș Mancaș, proprietarul simigeriei Petru. „Covrigul Petru, prin unicitatea gustului lui, prin produsele sale marcă înregistrată (covridog, covricheese, covriking n.red), precum și prin echipele sale de specialiști în achiziții, producţie, training de personal și marketing își poate susține poziția unică“, completează acesta, adăugând că produsele menționate mai sus, alături de covrigul cu ciocolată și cel cu nucă, se numără printre cele mai vândute.

Antreprenorul respinge ideea că produsul său este unul de criză, argumentând că profitul nu poate fi adus de un produs ieftin și doar atât. „Simigeria Petru nu a fost și nu este o afacere concepută în spiritul crizei economice, iar produsele noastre contrazic ideea covrigului de criză“, spune Dragoș Mancaș, care menționează că-și tratează consumatorul cu respectul cuvenit celui care îl ajută să crească afacerea, ferindu-se însă de a-i insulta gustul cu un produs ieftin. „Luăm concurenţa în serios, însă nu facem alegerile de business în funcție de ea. Cred că piața românească va mai sta martoră în perioada următoare, cu siguranță, la apariția mai multor covrigării, însă se vor cerne în timp, mai ales din pricina gustului deja educat al consumatorului“, completează antreprenorul.

Ce urmează? În prezent, numărul simigeriilor Petru este mai mare de 100, dintre acestea 60% fiind francize. Cel mai probabil, o astfel de dezvoltare va fi un atu în continuare. Cu o taxă de intrare de aproximativ 20.000 de euro (suma include, printre altele, echipamentul simigeriei, dar și training specializat pentru viitoarea echipă), un spațiu de circa 25-40 de metri pătrați și un trafic de 1.000 de trecători pe oră, românii cu spirit antreprenorial pot fi parte din povestea de la 1900. Iar avantajul este că, în aceste vremuri, investiția se poate recupera în 8 până la 12 luni. Și asta nu e tot. Planurile par a fi ambițioase pentru antreprenorul din Piatra Neamț, care vrea să învețe populația că o cafea bună poate fi la fel de bine consumată și cu un covrig în loc de tradiţionalul biscuit. Astfel, în 2011, Dragoș Mancaș a inaugurat o cafenea, un concept de sine stătător și nu neapărat o extensie a brandului simigeriilor.

4 locații are simigeria Petru în București, dintre care una înglobează și o cafenea. Numărul unităților este la jumătate față de cel din Piatra Neamț, „orașul de baștină“ al faimoșilor covrigi