Trebuie remediate pe timp de criză disfuncţionalităţi care ar fi fost rezolvate aproape fără dureri în perioada de creştere economică.
Până unde se va adânci actuala criză? Cât va mai dura? Când se va relua creşterea economică? Previziunile celor mai importante instituţii nu se pot pune de acord. Pieţele reacţionează contradictoriu. Despre falimentul General Motors se vorbeşte tot mai insistent, dar administraţia americană pare că se teme ca acest faliment să nu aibă efectul pe care l-a avut căderea băncii Lehman Brothers, în septembrie anul trecut, când panica a cuprins toate pieţele. În consecinţă, americanii mai pompează câteva miliarde de dolari pentru a prelungi agonia. În Marea Britanie se aşteaptă ca deficitul bugetar să atingă în acest an 12% din PIB, o cifră aproape ireală. Prognozele privind scăderi economice de 4,5% sau 7% ale unor economii puternice (cum ar fi cea a Germaniei) nu par să mai surprindă pe nimeni.
Şi totuşi, în acest context, de mai bine de o lună, bursele din întreaga lume s-au revigorat şi dau semne că vor să intre pe un trend ascendent. Bursele anticipează, spun optimiştii, care speră că a trecut ce a fost mai greu. Pesimiştii spun că e doar o creştere temporară care arată doar că lumea s-a săturat de criză, dar că adevăratele probleme de-abia de-acum încolo vor veni. O perioadă de mare incertitudine.
Economia românească pluteşte şi ea pe aceleaşi valuri. Aproape zilnic se anunţă noi concedieri şi închideri de capacităţi de producţie, dar bursa creşte. Băncile, cele care se încumetă să mai dea credite, se plâng că a scăzut drastic numărul celor care solicită un împrumut. Românii îşi adaptează şi ei obiceiurile de consum; au început să înţeleagă că creditul doar cu buletinul este un bumerang care se întoarce şi te loveşte când ţi-e lumea mai dragă.
Veniturile bugetului scad, iar sindicaliştii nu vor să accepte realitatea. Acum ies la iveală marile probleme din sistemul de salarizare şi trebuie remediate pe timp de criză disfuncţionalităţi care ar fi fost rezolvate aproape fără dureri în perioada de creştere economică.
Cum să pui ordine în sistemul de salarizare? Cu ce să echivalezi salariul unui profesor începător? Cu al unui plutonier adjutant sau cu al unui funcţionar de la primărie? Nu există o variantă care să mulţumească pe toată lumea, discuţiile vor fi nesfârşite.
Nu pare să se vadă luminiţa de la capătul tunelului nicăieri în lume: Ungaria anunţă că va majora TVA la 25%, iar Marea Britanie, că va impozita cu 50% veniturile care depăşesc 150.000 de lire; în România, corul celor care cer micşorări de taxe cântă pe multe voci, argumentând cu o iluzorie încurajare a consumului.
Cât de jos mai poate merge economia? Putem s-o luăm de la capăt fără falimente care să cureţe terenul? Nu cred că am ajuns pe fundul gropii. Perfuziile pe care le aplică guvernele (mai ales cel american) nu înseamnă îndepărtarea părţii bolnave, ci doar prelungirea bolii.
