Pedepsele mici și nepăsarea autorităților erau, până de curând, principalele obstacole ale celor care duceau steagul luptei împotriva corupției. Lucrurile s-au schimbat, iar eforturile depuse la nivel internațional au început să dea roade. În întreaga lume, noi legi intrate în vigoare îi descurajează pe cei predispuși la fraudă. Companiile corupte sunt imediat sancționate de piețele financiare. Acum, atenția este îndreptată nu numai înspre marea corupție, ci coboară spre firul ierbii: sute de site-uri își încurajează utilizatorii să reclame, sub protecția anonimatului, cazurile în care li s-a cerut mită în viața de zi cu zi.

Marile organisme internaționale au început să-și ungă roțile. Un grup de lucru creat în 2010 în cadrul G 20 a avut rezultate mult mai bune decât se așteptau observatorii la acea vreme, mai ales în privința reglementării confiscării bunurilor oferite ca mită și a retragerii vizelor în cazul oficialilor acuzați de corupție. Spre deosebire de Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției, unde state extrem de corecte „coabitează“ cu unele ca Rusia sau China, în acest grup distincția este mai greu de făcut. Alt organism, Grupul de Acțiune Financiară, cu sediul la Paris, se pregătește de cea de-a patra rundă de monitorizare a statelor membre, punând accent pe evaluarea legilor care combat spălarea banilor.

Iar legile au evoluat, la rândul lor. Legea practicilor corupte străine, din SUA, și Legea mitei, din Regatul Unit, impun sancțiuni foarte dure com­paniilor care se folosesc de șpăgi pentru obținerea anumitor contracte sau facilități, ba chiar și celor care nu au implementat politici interne anti-corupție. Rezultatele sunt împărțite. Thomas Firestone, de la biroul din Moscova al casei de avocatură Baker & McKenzie, spune că managerii străini care încearcă să penalizeze angajații implicați în acte de corupție sunt întorși din drum de Codul muncii, care nu permite în niciun fel sancționarea acestora. Există nenumărate cazuri similare în care legislația internațională nu poate fi aplicată din cauza cutumelor locale.

Și totuși, până când?

Presiunea piețelor crește și ea. Rețeaua Internațională de Guvernare Corporativă cuprinde investitori instituționali cu active de peste 18 trilioane de dolari, iar menirea sa este să monitorizeze felul în care companiile implementează măsurile anticorupție necesare. În altă ordine de idei, 70 de mari corporații au semnat deja Inițiativa pentru Transparență în Industria Extractivă, prin care se obligă să publice sumele virate instituțiilor guvernamentale.

Oamenii de afaceri se declară în­cântați de noua stare de fapt, plân­gându-se că, într-o țară coruptă, „ești băgat în seamă doar cât timp oficialii sunt mulțumiți de ultima șpagă primită“. Ani la rând, statisticile pe această temă se găseau cu țârâita: adesea, singura sursă de informații era indicele de percepție a corupției, realizat de Transparency International. Inițiative precum Parteneriatul pentru o Guvernare Deschisă, lansat de americani, dar la care au aderat deja 58 de state, își propun să dezvăluie mecanismele prin care sunt cheltuiți banii publici. Prin urmare, statisticile nu ar mai trebui să fie, de acum încolo, o problemă.
Anumite campanii punctuale și-au atins și ele scopul. Congresul american a aprobat recent o lege prin care retrage vizele și îngheață toate activele celor 60 de oficiali ruși implicați în uciderea avocatului Sergei Magnitsky, închis după ce făcuse publică o fraudă de 230 de milioane de dolari. Lăudabile sunt și câteva inițiative locale. Not In My Country, o campanie web lansată în Uganda, încurajează studenții să raporteze orice cazuri de corupție sau de șantaj – chiar dacă este vorba de cazuri în care profesorii pretind favoruri sexuale în schimbul unor note decente. Anul viitor, realizatorii vor lansa și o aplicație telefonică prin care utilizatorii să poată posta filmulețe și înregistrări audio cu asemenea tentative de extorcare. În Bangalore, portalul ipaidabribe.com a înregistrat până acum mii de cazuri ale unor oameni care au primit sau cărora li s-a cerut șpagă. Site-uri similare există și în Pakistan, Kenya, sau Indonezia. Prin intermediul lor, chiar și cei mai amărâți dintre noi își pot face auzită vocea.

Ținând cont de amploarea problemei, nu se poate spune că războiul a luat sfârșit. Una este legea, alta este modalitatea în care este aplicată. De la guvern la guvern, reglementările de profil pot fi politizate și partizane. Multe voci acuză că actuala frenezie  a corectitudinii este o altă formă de ipocrizie occidentală. Totuși, pe 9 decembrie, ziua mondială anticorupție, militanții au simțit, pentru prima oară după mult timp, că eforturile încep să le fie răsplătite.

Ținând cont de amploarea problemei, nu se poate spune că războiul a luat sfârșit. Una este legea, alta este modalitatea în care este aplicată.