Scandal de 170 de milioane de euro în Liga 1

Modul misterios şi netransparent în care LPF a cedat drepturile de difuzare a meciurilor din prima divizie către o firmă malteză a stârnit curiozitatea tuturor şi a pus în circulaţie numeroase zvonuri

În noiembrie 2013, Dumitru Dragomir, pe atunci proaspăt debarcat din funcţia de preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), dezvăluia că, împreună cu noul preşedinte Gino Iorgulescu, avusese o discuţie interesantă cu Adrian Sârbu, care era interesat de achiziţia drepturilor de televizare pentru Liga 1 şi „avea un proiect“. Dragomir mai spunea atunci, potrivit paginademedia.ro, că LPF urma să primescă 34 de milioane de euro pe an pentru drepturile de difuzare, dar nu de la Sârbu, „ci din altă parte, dintr-o societate comunitară cu bani mulți, care dă garanții“. Câteva luni mai târziu (coincidenţă ori nu, anunţul a fost făcut exact în ziua în care s-a pronunţat sentinţa în Dosarul Transferurilor), LPF anunţa că a semnat un partneriat cu o companie din UE având ca obiect comercializarea drepturilor de difuzare a meciurilor din Liga 1.

„În baza acestui parteneriat, LPF va încasa în următoarele cinci sezoane competiţionale, în mod necondiţionat, o sumă anuală netă egală cu valoarea sumelor anuale încasate din cedarea drepturilor de difuzare primite de LPF în sezoanele competiţionale 2011-2012, 2012-2013, 2013-2014. La această sumă se va adăuga suma de 1.000.000 de euro net anual în situaţia în care LPF va organiza «Cupa Ligii», precum şi 20% din veniturile nete din publicitate realizate de posturile TV cu ocazia transmiterii, în direct, a jocurilor.“  Cu alte cuvinte, LPF ar urma să încaseze de la misteriosul partener (care între timp s-a dovedit a fi compania malteză Intel Sky Broadcast) minimum 33,6 milioane de euro pe an (sau aproape 170 de milioane de euro pentru cei cinci ani de contract, cu TVA inclus). O sumă extrem de apropiată de cea anunţată de Dragomir cu patru luni mai devreme.

Paszkany şi Sârbu

În primele zile ale scandalului, în scenă a apărut numele finanţatorului CFR Cluj Arpad Paszkany, care a dezvăluit că meciurile din Liga 1 ar putea fi difuzate de posturile sale TV, Transilvania Live şi Look TV. El a afirmat că va vinde cele două televiziuni investitorilor ruşi care se află în spatele firmei malteze, lucru confirmat recent de Olga Zakimatova, administratorul Intel Sky Broadcast. Însă, conform unui jurnalist sportiv, Paszkany ar fi de fapt beneficiarul final al Intel Sky şi toate tranzacţiile care vor avea loc vor fi doar de formă.

Pe de altă parte, în ecuaţie a reapărut şi numele lui Adrian Sârbu, recent despărţit de Pro TV şi, potrivit surselor care circulă în piaţă, proaspăt asociat cu Cristian Burci şi cu grupul său de presă. Sârbu a negat însă implicarea în afacerea drepturilor TV, după ce au apărut zvonuri că ar fi unul dintre cei aflaţi în spatele companiei malteze şi că negociază în prezent achiziţia celor două staţii TV de la Paszkany, pentru a le transforma în canale de sport.

Jurnalistul sportiv Cătălin Tolontan, redactor-şef al cotidianului Gazeta Sporturilor, crede că lipsa de transparență indică, de regulă, vicii ale unui proces de atribuire. ”S-ar putea să mă înșel, dar am senzația că echipele de fotbal din Liga 1 sunt pe cale să cadă într-o capcană care le va costa mulți bani. Altfel spus: eu nu văd acest contract rezistând nici măcar un an, darămite cinci. Aș vrea să mă înșel”, spune el.

Semne de întrebare

Controversele din jurul drepturilor de televizare pentru Liga 1 nu au fost o raritate nici în trecut. În martie 2008, licitaţia organizată de LPF pentru sezoanele 2008-2009, 2009-2010 şi 2010-2011 a fost câştigată de un consorţiu format din Antena 1 şi RCS&RDS, pentru 102 milioane de euro (cu tot cu TVA). Pe locul secund s-a clasat consorţiul Realitatea TV-GMG Media Box-Telesport, cu 84,5 milioane de euro, urmată de Kanal D, cu 73 de milioane de euro.

Meciurile au fost transmise (cu excepţia celei mai importante partide din fiecare etapă) de GSP TV (membru al grupului Intact), post recepţionat doar de abonaţii RCS&RDS. Antena 1 şi RCS au anunţat la vremea respectivă că au cerut celorlalte societăţi de cablu între 1,5 şi 2,5 euro pe abonat pentru a oferi dreptul de retransmisie al GSP TV, dar că nu au primit „nicio ofertă serioasă“.

De cealaltă parte, TVR a anunţat public în toamna lui 2008 că a solicitat consorţiului câştigător să achiziţioneze dreptul de a transmite un meci din fiecare etapă, precum şi rezumatele tuturor partidelor, dar că nu a primit niciun răspuns la oferta sa.

Un an mai târziu, în aprilie 2009, Consiliul Concurenţei (CC) a anunţat că va declanşa două investigaţii legate de licitaţiile privind drepturile de televizare ale meciurilor interne de fotbal, pornind de la „posibile încălcări ale Legii concurenţei şi a Tratatului cu Uniunea Europeană“. Prima dintre ele privea modul în care LPF şi FRF au organizat procedura de vânzare a drepturilor TV pentru Liga 1 şi Cupa României, iar cea de-a doua avea în vedere „piaţa valorificărilor drepturilor de televizare“, după cum au dezvăluit, la acel moment, oficialii CC. În replică, Dumitru Dragomir, pe atunci preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, a declarat că „totul este 100% corect, iar contractul incriminat a fost redactat cu acceptul Consiliului Concurenţei“. El mai spunea la acea dată că, dacă se confirmă zvonurile că Antena 1 se va retrage, sunt destule alte televiziuni tentate să-i ia locul.

Reguli stricte

În cele din urmă, Antena 1 a rămas în joc (renunţând totuşi, din primăvara lui 2010, la prima opţiune de transmisie în favoarea nou-apărutului Digi Sport şi rămânând cu cea de-a doua opţiune). Cât despre investigaţia celor de la Concurenţă, în aprilie 2011 Consiliul a emis o decizie prin care a acceptat angajamentele luate de FRF şi LPF de a vinde drepturile de televizare pentru meciurile din Cupa României, respectiv din Liga 1 „prin licitaţie deschisă, transparentă şi nediscriminatorie“.

În plus, drepturile urmau să fie împărţite, de la data expirării contractelor existente, în pachete (şase pentru Cupa României şi nouă pentru Liga 1, din care două rezervate posturrilor TV cu acces liber). Vânzarea lor se putea face pentru maximum trei ani şi, în cazul Ligii 1, nicio companie nu putea achiziţiona toate pachetele puse în joc.

Organizată după noile reguli, licitaţia din 2011 a adus LPF puţin peste 101 milioane de euro (TVA inclus). Nu fără emoţii. Iniţial, vânzătorii au reuşit să găsească ofertanţi doar pentru primele trei pachete. În cele din urmă, însă, au fost achiziţionate toate: RCS&RDS a cumpărat şapte pachete de meciuri, Antena 1 – un pachet şi Dolce Sport – un pachet.

Miză neverosimilă

Modul în care au fost înstrăinate drepturile de televizare în 2014 nu pare să aibă nimic în comun cu cele întâmplate acum trei ani şi, desigur, dă impresia că nu respectă deloc angajamentele luate de LPF în faţa Consiliului Concurenţei. Astfel încât oficiali ai CC au devenit foarte curioşi cu privire la cele întâmplate şi au avertizat că, dacă a încălcat legea, Liga Profesionistă riscă o amendă de până la 10% din venituri. Plus, desigur, anularea contractului neconform.

Noul preşedinte al LPF, Gino Iorgulescu, se apără spunând că, de fapt, drepturile de televizare nu au fost vândute. „Nu am vândut, ci am cesionat dreptul de vânzare, ceea ce este cu totul altceva. Partenerii noştri şi-au asumat responsabilitatea de a vinde drepturile TV către televiziuni, cu stricta respectare a prevederilor Legii concurenţei“, a declarat el.

Până la o decizie oficială, asupra afacerii drepturilor de televizare vor continua să planeze mari semne de întrebare. Singurul lucru clar până acum este că difuzarea meciurilor rămâne o afacere mai mult decât profitabilă. Un raţionament simplu ne arată că Intel Sky Broadcast va trebui să vândă drepturile de difuzare mai scump decât cele 33,6 milioane de euro pe an pe care le va achita LPF. Chiar dacă adaosul va fi de numai 500.000 de euro, televiziunile care vor achiziţiona drepturile TV vor fi nevoite să încaseze din reclamă cel puţin 42,6 milioane de euro de euro pe an doar pentru a-şi acoperi costurile (având în vedere că 20% din veniturile din publicitate se vor duce către LPF).

Un bun cunoscător al campionatului intern spune că suma este neverosimilă pentru valoarea actuală a Ligii 1. „În condiţiile în care au dispărut din prima divizie echipe cu mulţi suporteri, ca Rapid sau Craiova, şi în condiţiile în care audienţele meciurilor transmise la TV s-au prăbuşit, mi se pare absurd că cineva e dispus să scoată atâţia bani din buzunar pentru a difuza partide ca Viitorul Voluntari – Concordia Chiajna sau Astra Giurgiu – Săgeata Năvodari“, spune el.

1 miliard de lire sterline pe sezon încasează anual cluburile din Premier League pentru drepturile de televizare. Suma s-a triplat în ultimele două decenii

42,6 milioane de euro (TVA inclus) minimum trebuie să încaseze anual din publicitate posturile TV care vor achiziţiona drepturile de difuzare pentru a-şi acoperi costurile