incoronat rege al Frantei.Acest roman este, de fapt, „o scorneala”, asa cum a afirmat si autorul cand i-a atribuit cartii sale acest subtitlu. Scorneala aceasta a fost inpirata din viata politica, iar Steinbeck a ales drept arena Franta, 42 de partide politice aflate mereu in contradictii si un om obisnuit, un astronom, care se trezeste rege. Asta pentru ca, desi sunt lipsiti de principii, politicienii vremii si-au propus sa reinvie monarhia in Franta. Un observator atent ar putea face si o comparatie intre modul de gandire al americanilor si cel al francezilor, intre felul lor diferit de a aborda politica. Intreaga poveste este, evident, o fictiune. Nu este insa de mirare ca autorul a ales tocmai politicienii ca personaje pe care sa le ia peste picior – stim doar ca asta se intampla cu demnitarii oriunde in lume.In „Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea”, Steinbeck nu face atacuri prea directe la adresa politicienilor, dar se foloseste la maximum de satira, modalitate prin care aduce zambetul pe buze. El este un analist minutios al caracterelor si isi valorifica din plin aceasta abilitate, foarte utila mai ales la conturarea personajelor politice. Scrisa in 1957, lucrarea este diferita de celelalte opere ale autorului, dintre care cele mai cunoscute sunt, probabil, „La rasarit de Eden” si „Iarna vrajbei noastre”. Autorul s-a nascut in 1902, in Salinas, California, si a folosit de multe ori acest oras aflat pe coasta Pacificului ca locatie aleasa pentru desfasurarea intamplarilor din romanele sale. Steinbeck, care era pasionat de jazz, politica, filosofie si istorie, este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului trecut. In 1962, cu sase ani inainte de decesul sau, el a fost rasplatit cu Premiul Nobel pentru Literatura, distinctie obtinuta pentru scrierile sale pline de imaginatie, dar,in acelasi timp, si realiste, pentru combinatia dintre umor si compasiune, dar si pentru capacitatea remarcabila de a studia caracterele oamenilor.