Lazăr Edeleanu, specialist în medicina al Universtităţii Humboldt, Berlin, a reuşit pentru prima dată să sintetizeze o mică cantitate din substanţa în cauza, în timp ce efectua experimente chimice pentru lucrarea sa de doctorat. La acea vreme el nu bănuia ce se va întâmpla mai târziu cu descoperirea lui şi întrerupe experimentele. În 1908, Edeleanu pune la punct o metodă de prelucrare a ţiteiului şi producerea maselor plastice. Aceasta noua metoda a lui şi-a gasit repede aplicabilitatea în practică, amfetamina find trecută sub uitare. Chimistul român moare la Bucureşti in 1941, dar prima sa descoperire nu va avea acelaşi traseu, scrie Deutsche Welle.

Potenţialul substanţiei descoperite de Lazăr Edeleanu ajunge cunoscut în SUA, la distanţa de 40 ani de la data cand românul a reuşit să sintetizeze amfetamina. Alergologul american George Piness şi biochimistul Gordon A. Alles sesizează potenţialul tămăduitor al amfetaminei, şi produc un substitut mult mai eficient şi ieftin al celebrei efedrine, un medicament contra astmului produs din plante. Alles Gordon este şi cel care a dat numele medicamentului, „amfetamina”. În anii ’30 firmele farmaceutice descopera potenţialul amfetaminei şi dezvolta o gama larga de produse pentru astm, de la inhalante până la pastile de ingerare. Amfetaminele sunt produse în mod legal – ca medicamente și ilegal – în laboratoare secrete. Sau, ca și drogul tânărului – Speed, Pep, Crystal Meth, Extasy. Amfetaminele nu produc halucinații. Ele devin o problemă letală atunci când se obișnuiesc, precum și atunci când sunt combinate cu alte medicamente, cum ar fi alcoolul sau medicamentele.

 

Te-ar putea interesa și: