In plus, dinspre reprezentantii altor state sau ai organizatiilor occidentale, mesajul cel mai frecvent este „coruptia a pus stapanire pe intreaga societate. Faceti ceva sau veti ramane in randul natiunilor bananiere”. Singurii adevarati ambasadori ai Romaniei au fost, pana acum, sportivii si oamenii de cultura. Ca o ironie, multi dintre artistii sau cantaretii romani faimosi nici macar nu traiesc sau nu au trait in tara. Nu este de mirare ca, din momentul in care vin aici, multi investitori straini raman surprinsi de faptul ca, in definitiv, Romania este, totusi, o tara civilizata, ba chiar interesanta si frumoasa, daca privesti mai atent. Desigur, are toate caracteristicile evidentiate de presa occidentala, dar nu aceasta este intreaga realitate.La inceputul lunii noiembrie, unul dintre cei mai mari specialisti in marci, Wally Ollins, a venit in Romania pentru a vorbi, printre altele, despre ideea ca orice natiune poate fi privita ca un brand. Surprinzator, dar oricine citeste mai mult despre aceasta idee intelege exact care este problema Romaniei: lipsa unei imagini coerente, lipsa unei strategii care sa permita proiectarea unui anumit mesaj legat de Romania. Pentru straini, chiar pentru multi europeni, zona Europei Centrale si de Est reprezinta inca o regiune incerta si cenusie, in care statele nu se individualizeaza in vreun fel anume, chiar daca fiecare are propriul specific, propria istorie si cultura. Ce a facut Romania pentru a se diferentia? Aproape nimic.O gramada de bani au fost folositi pentru promovarea unui eveniment sau a altuia, pentru programe turistice care au sfarsit prin a aduce un numar de turisti atat de mic incat nu au meritat efortul. In plus, degeaba este promovata cine stie ce zona turistica, daca nu sunt sosele care sa ajunga la ea. Iar efortul de imagine facut pentru un targ cum este cel de la Hanovra a fost uitat rapid, pentru ca nu face parte dintr-o strategie. „Eterna si fascinanta Romanie”, colectia de poze tiparita la Paris, care a costat de cateva ori mai mult decat facea, ramane marturie a unei politici de promovare fara cap si coada, in care fiecare institutie cheltuieste asa cum crede de cuviinta sume pentru care nu da niciodata socoteala. Cat ne-au costat pana acum toate programele, pliantele, reclama si ideile diversilor specialisti care s-au ocupat de imaginea tarii? Greu de spus, pentru ca nimeni nu a verificat niciodata si este probabil ca nici nu exista un prea mare interes pentru a descoperi prostiile din fiecare minister, atata timp cat astfel de actiuni pentru imagine au fost generos finantate in toate institutiile. Transformarea Romaniei intr-un brand care sa poata fi vandut in exterior nu este o sarcina usoara. Nu aduce voturi si dureaza mult. In plus, implica acordul si implicarea tuturor actorilor din societate, de la organizatii neguvernamentale, la oameni de afaceri, ministere, agentii, presa si consilii locale. Daca reuseste, un astfel de plan este gandit de un guvern, aplicat de altul si de abia urmatorul culege roadele. Este genul de intreprindere in care trebuie sa crezi, pur si simplu, fara a avea pretentia de a-ti asuma vreun merit. In concluzie, nimic care sa atraga clasa politica din Romania, orientata, din pacate, mai mult catre interesul personal si ziua de maine.