Moammar Gaddafi a recrutat masiv mercenari străini, în special tuaregi, în Libia în cadrul “Legiunii Islamice”. O parte dintre aceștia, revenind în Mali după căderea despotului libian în 2011, au ajutat la fondarea grupului jihadist Ansar Eddine, încă unul dintre cele mai periculoase din zonă, potrivit lemonde.fr

Mii de mercenari au fost recrutați în Sudan și Ciad

Khalifa Haftar, fostul general al lui Gaddafi care încearcă din 2014 să-şi impună singur autoritatea asupra întregii Libii, a recrutat mii de mercenari în Sudan și Ciad. Aceştia au fost înrolaţi ca auxiliari ai “Armatei Naționale Libiene” (ANL), așa cum se numește în mod adecvat miliția actualului mareșal Haftar. Dar intervenția mercenarilor ruși din octombrie 2018 în tabăra lui Haftar a adus criza libiană într-o nouă eră de război prin procură.

Kremlinul a testat cu succes în Siria o formă de angajament în care lupta pe teren nu este purtată de combatanți obișnuiți, ci de mercenari ai societăţilor private, adesea ei înșiși veterani ai armatei ruse. Această configurație face posibilă negarea oricărei implicări oficiale în conflict, precum și “privatizarea” pierderilor. Grupul Wagner, condus de un fost ofițer de informații militare, deja foarte implicat în Siria, a fost astfel mobilizat în beneficiul ANL, în timp ce Rusia ar trebui să recunoască singura autoritate a Guvernului de Acord Național (GAN) din Tripoli. În aprilie 2019, Haftar respingea un proiect de reconciliere națională sub egida ONU, pentru a lansa o ofensivă care să lovească fulgerător capitala Tripoli. El are sprijinul Emiratelor Arabe Unite, al Egiptului și Arabiei Saudite, dar mercenarii ruși sunt cei care fac diferența în luptele aprige din jurul capitalei.

Numărul mercenarilor din grupul Wagner în Libia

Recent, ONU a estimat la 1.000 numărul mercenarilor din grupul Wagner în Libia, cu o listă detaliată cu 122 dintre ei. Uneori, aceştia sunt însărcinaţi cu operarea bateriilor antiaeriene Pantsir, echipamente ruse livrate de Emiratele Arabe Unite. Această escaladare a internaționalizării duce la aruncarea GAN în braţele Turciei, a cărei intervenție directă, începând din ianuarie, schimbă echilibrul de putere. Recunoașterea de către forțele loiale, pe 18 mai, a bazei aeriene din Al-Watya, deținută de Haftar în vestul Libiei, din 2014, a fost urmată, cinci zile mai târziu, de retragerea în convoi a mercenarilor ruși angajați în jurul capitalei Tripoli. Din oaza Beni Oualid, aceştia sunt transportaţi cu avionul până la baza Al-Jufra, la 650 de kilometri sud-est de Tripoli. Pe aceeași bază Rusia tocmai a desfășurat 8 avioane de vânătoare Mig29 și Su24, probabil pentru a descuraja GAN să-şi împingă avantajul prea departe. Moartea a aproximativ treizeci de mercenari ruși în luptele recente ar fi precipitat dezangajarea lor.

Turcia, la fel ca Rusia, a transferat în Libia un mod de implicare, despre care crede că și-a dovedit valoarea în Siria. Auxiliarii arabi și turcmeni care au însoțit ofensiva turcă din octombrie 2019 împotriva milițiilor kurde (și cu această ocazie s-au făcut vinovaţi de crime grave de război) au fost recrutați cu miile pentru a susține, de această dată, operațiunile turcești în Libia. Numărul lor este estimat astăzi la 7.000 și ei provin din diferite miliții siriene pro-turce, dintre care Divizia Sultan Murad, majoritar turcmenă, iar Frontul Levant și Brigada Shah Suleiman, ambele arabe. Diferite mărturii vorbesc despre angajarea pe baza unui contract cu posibilitate de prelungire, de la 2.000 la 3.000 de dolari pe lună. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDH) spune că alte 3.000 de recruți sirieni sunt instruiți în Turcia. El tocmai a estimat la 339 numărul acestor mercenari deja morți în Libia, o rată de pierdere foarte mare. Se pare că naționalitatea libiană le-a fost oferită unora dintre acești mercenari sirieni. În ceea ce privește familiile combatanților uciși, ele speră să obțină drept compensație cetățenia turcă.

Cele mai întunecate aspecte ale conflictului sirian

ONG-ul Syrians for Truth and Justice (STJ) acuză milițiile siriene angajate în Libia că au recrutat minori, pe baza unor documente de identitate falsificate. 20 de combatanți sub 18 ani din rândurile lor au fost deja uciși. Dar acest export în Libia al celor mai întunecate aspecte ale conflictului sirian nu se mai limitează la tabăra GAN. Într-adevăr, Haftar a încheiat o alianță oficială cu regimul Assad, care i-a permis redeschiderea, în martie, a ambasadei libiene la Damasc, închisă din 2012. Acest pact a fost însoțit de recrutarea unor mercenari pentru Libia din miliții pro-Assad, sub egida serviciilor de informații siriene și a armatei ruse. Contractele sunt semnate pe baza a 1.000 de dolari pe lună, sumă dublată de diverse avantaje pentru trupele ruse la întoarcerea în Siria. Mulți sirieni au fost semnalaţi alături de mercenarii ruși recent repliaţi de la Tripoli la Al-Jufra. Și OSDH tocmai a anunțat primele decese în luptă ale acestor susținători ai lui Assad angajați în Libia. Puterea lor totală, mult mai mică decât cea a milițienilor recrutați de Turcia, a depășit deja o mie.

Această implicare în tabere opuse din Libia a mercenarilor sirieni proveniţi din tabere opuse ele însele, reprezintă o ilustrare sumbră a “sirianizării” crizei libiene. Turcia lui Erdogan, exaltându-şi trecutului său otoman, și Rusia lui Putin, afirmându-şi ambiția mediteraneană, au construit în oglindă justificarea intervenției lor în Siria și Libia. Ambele ţări au lucrat pentru a exclude Franța și Europa, un proces finalizat în Siria și în curs de desfășurare în Libia. Aceasta este și ceea ce relevă acest “război murdar” al mercenarilor din Libia.