Piaţa termopanelor a atins punctul maxim de creştere în 2007, asemenea multor sectoare din industria construcţiilor. Volumul de un miliard de euro din acel an a fost susţinut de cele 6.800 de firme din domeniu, majoritatea deschise peste noapte. Surprinşi de criză în cel mai vulnerabil moment, jucătorii din piaţa termopanelor au fost primii care au simțit dezastrul care urma să cuprindă toată industria construcţiilor. În trei ani de criză, piaţa de tâmplărie termoizolantă a scăzut cu paşi repezi până la nivelul de 300 mil. euro, previzionat pentru acest an. Peste 10.000 de muncitori au rămas şomeri, dintr-un total de 40.000 de angajaţi în 2008. Reprezentanţii patronatului acestei industrii spun că în aceşti ani au falimentat doar 1.000-1.500 de producători, însă jucătorii din piaţă vorbesc despre dispariţia a 80% din cele 6.800 de firme active în perioada de glorie.
Toate segmentele pieţei de materiale pentru construcţii au avut scăderi drastice în aceşti trei ani, cu vârfuri care ajungeau la 30%, însă piaţa termopanelor este singura care şi-a diminuat volumul cu peste 40% într-un singur an, respectiv 2009. Pentru acest an jucătorii mai pesimişti estimează o înjumătăţire a industriei comparativ cu rezultatele anului trecut.
„Din zece firme, dacă mai rămân două după această iarnă e mult. Din 6.800 de jucători, în 2008, acum au mai rămas 600-800 care să aibă un sediu, un atelier şi la care poţi face un contract; aici sunt incluse şi micile afaceri de familie. Dintre acestea, 100 sunt firme care produc mai mult de 80 – 100 de unităţi pe zi. Practic, 80% din acestea au dispărut“, a declarat Pavel Ivanov, directorul general al Austroplast Profile. Dispariţia micilor firme pare o tendinţa naturală dacă facem comparaţie cu ţările din regiune, care au simţit acest recul odată cu aderarea la spaţiul european. Ungaria avea 1.200 de firme producătoare înainte de integrare, şi acum mai are şapte producători mari şi 200 de companii care se ocupă de montaj. În Polonia, din 8.000-9.000 de producători au mai rămas 60 de firme principale şi 2.000 de montatori, conform datelor anunţate de jucătorii români.
„Este anormal să vorbim de o creştere anuală de peste 30% a pieţei, cum s-a întâmplat în România, în condiţiile în care vecinii noştri – Polonia, Cehia sau Ungaria – au înregistrat un avans de 10%-15% în perioada lor de boom economic, iar pe pieţele aşezate din vestul Europei creşterile sunt mult sub 10%, astfel că o prăbuşire a pieţei era de aşteptat“, subliniază Adrian State, directorul general al Den Braven România, producător de spume poliuretanice, produs utilizat în montajul de tâmplărie de uşi şi ferestre.
Creşteri nefondate
Prima cauză a creşterii anuale de 20%-30% pe care industria de tâmplărie termoizolantă o raporta înainte de criză este, clar, „nebunia“ imobiliară. În ultimii trei ani, construcţiile începute în 2007-2008 au fost continuate cu motoarele la relanti, destul cât să atenueze din scăderea segmentelor de bază ale pieţei materialelor de construcţii (ciment, oţel, BCA), dar nu îndeajuns ca să susţină şi zona materialelor de finisaje.
„Din lipsa finanţării necesare, multe dintre construcţiile începute au fost oprite înainte de montarea tâmplăriei sau a peretelui-cortină. Firmele din domeniul nostru au în marea lor majoritate unic obiect de activitate, astfel încât impactul scăderii volumelor este mult mai puternic resimţit“, explică Valentin Petrescu, preşedintele Patronatului Producătorilor de Tâmplărie Termoizolantă (PPTT).
Pregătiţi pentru creşteri similare celor care au condus piaţa la un miliard de euro, producătorii au investit în mărirea capacităţilor de producţie. Mulţi încă mai suferă de pe urma acelor decizii. „Creşterea susţinută de opt ani era luată de la sine şi multe afaceri nu aveau la bază o analiză, fapt care se traduce acum prin numărul mare de insolvenţe şi falimente. Problema a fost că, în 2007-2008, multe companii şi-au extins capacităţile de producţie, şi asta a pus probleme mari. Din cauza investiţiilor masive pe care le-au făcut, aceste firme încă mai sunt susţinute de bănci, dar au viaţa cea mai grea“, a explicat Aurel Vlaicu, directorul general al Gealan România. Primele măsuri anticriză luate de subsidiara grupului german Gealan au fost reducerea cheltuielilor prin închiderea unor depozite zonale. Planurile de construcţie a unei noi fabrici, unde urma să fie relocată activitatea din Bucureşti, au fost amânate. Compania anunţa, în 2008, că va vinde terenul de 2,5 hectare din Bucureşti pe care se află fabrica şi că va muta producţia în judeţul Giurgiu. Compania a înregistrat, anul trecut, o scădere de 42% a cifrei de afaceri, până la circa 36 mil. euro.



„Piaţa de tâmplărie termoizolantă a crescut artificial şi nesănătos, fiind o consecinţă directă a creşterilor speculative de pe piaţa imobiliară, cu impact direct în cea de construcţii, mai ales în ultimii ani dinaintea crizei, respectiv 2007-2008. Această creştere a fost susţinută de o nevoie masivă de construcţii noi şi în special de locuinţe, fapt care a antrenat tranzacţiile speculative şi a determinat o majorare aberantă a preţurilor“, a mai spus Adrian State. La prăbuşirea pieţei construcţiilor, jucătorii chestionaţi de Capital mai adaugă instabilitatea politică şi închistarea sistemului de creditare pe lista motivelor care au condus la prăbuşirea industriei. „Au fost concedieri în masă, iar resursele şi fondurile oamenilor merg acum spre supravieţuire, nu spre dezvoltare. Stagnarea marilor proiecte guvernamentale a fost un mare minus. A fost o creştere necontrolată, bazată pe fonduri şi credite acordate cu prea mare uşurinţă. Oricum, termopanele sunt considerate un produs mai de fineţe. Adică se pot face case mai modeste în criză şi fără geam termopan, cei care apelează la acest produs au nişte pretenţii“, este de părere  Marius Hanţiu, directorul TeraGalss, divizia de ferestre a producătorului de profile din PVC Teraplast Bistriţa.
Lipsa predictibilităţii
Marius Hanţiu pune scăderea şi pe seama importurilor. Potrivit acestuia, înainte de criză, circa 60%-70% din piaţă era susţinută de import, zonă care s-a redus simţitor din cauza instabilităţii globale. Pe de altă parte, nici preţurile nu au fost scăzute (acestea variază între 65 şi 150 euro/mp), deoarece sticla şi PVC-ul s-au scumpit în această perioadă.
Peste toate acestea, lipsa de predictibilitate şi incapacităţile manageriale ale majorităţii jucătorilor au îngroşat rândurile falimentarilor. „Nu s-a ţinut cont de statistici, de consultanţii financiari, de nimic. Toţi au mers pe adrenalină. Cine făcea maşini făcea şi imobiliare. Cine făcea pufuleţi făcea şi imobiliare. Dacă managerii români nu mergeau exclusiv pe ideea că tot ce se construieşte se şi vinde, nu ne prăbuşeam atât de tare. Mulţi manageri de multinaţionale au fost schimbaţi în această perioadă“, menţionează Pavel Ivanov.  El susţine că instabilitatea cursului valutar a băgat în faliment circa 15%-20% din firmele care activau în domeniul construcţiilor. „Leva a cunoscut diferenţe de curs valutar de 0,3%, în schimb la noi au fost şi de 12%, pentru că banca naţională din Bulgaria a avut nevoie de un consultant al Deutsche Bank, iar noi nu“, conchide Ivanov. El estimează că piaţa va scădea în acest an cu 50%, trend care se va menţine şi anul viitor, dacă firmele nu se vor orienta spre export.
Chiar dacă problemele sectorului erau destule, jucătorii se mai confruntă şi cu iminenţa introducerii marcajelor CE – discutată pentru 1 decembrie anul acesta. Dacă numărul producătorilor a fost înjumătăţit de conjuncturile pieţei, dintre aceştia doar 120 au produse cu marcaje CE. O mare parte din firmele care au supravieţuit falimentului au renunţat la producţie şi se concentrează cu precădere asupra montajului şi distribuţiei. Cu o piaţă a construcţiilor noi rămasă fără activitate şi un program de reabilitare termică respins de mediul privat, companiile din domeniul construcţiilor nu întrevăd o revenire mai devreme de trei ani.


Te-ar putea interesa și: