Teoretic, politicienii trebuie să fie în slujba națiunii, dar cel mai des îi observăm în postura de stăpâni atotputernici. Ei stabilesc legi pentru a împărți privilegii, impun taxe, decid războaie și așa mai departe. În democrație, poporul are cu adevărat puterea doar din 4 în 4 ani, la alegeri: atunci îi vedem pe politicieni cum fac curte alegătorilor și cât de mieros le explică acestora de ce este bine să îi voteze. Dar în restul timpului, lucrurile se schimbă. Ceea ce economiștii numesc inconsecvență în timp (dynamic inconsistency) vedem şi în cazul politicienilor: pentru ei este profitabil să promită câte-n lună și-n stele în campania electorală, dar după ce ajung la putere, adoptă o conduită tiranică.

Cum poate fi împiedicată această năpârlire a caracterului? Păi cum procedați cu animalul de companie care nu vă ascultă? Îl dresați. Probabil cea mai eficientă formă de dresaj ține de alimentație. Cea mai bună metodă de a-i ține în frâu pe politicieni și de a nu le permite să hotărască cum să vă trăiți viața este să îi înfometați. La figurat.

La fel cum pisicile adulmecă hrana, animalele politice vânează banii dvs. Cu cât sunt mai răsfățate cu bunătăți din bucătărie, cu atât pisicile devin mai capricioase și nu se mai obosesc să caute șoareci. La rândul lor, politicienii – dacă au la îndemână un buget bogat – se pun pe trândăveală, pretind încă și mai mulți bani și vi se suie în cap.

Vreți să-i țineți la respect? Nu-i mai răsfățați. Nu le mai dați bani cu nemiluita. Cu cât omul politic are mai greu acces la banii dvs., cu atât este el mai docil și cu atât își face treaba mai bine. Nimic nu previne mai bine schimbarea politicianului din omul zâmbăreț și de treabă pe care l-ai cunoscut în timpul campaniei electorale în individul tupeist și hrăpăreț care ocupă o funcție publică decât absența unui sac cu bani umflat din care să se îndestuleze după bunul plac.

Pe scurt, bunătatea și decența omului politic sunt direct proporționale cu averea pe care este pus să o administreze. Dacă nu are mulți bani publici din care să se înfrupte, funcționarul public este la picioarele dumneavoastră. Este slujbașul celor care l-au ales; depinde de ei; nu poate comite furtișaguri pentru că nu are din ce.

 Vreți un om politic ascultător? Nu-l îndestulați cu bani. Hrăniți-l, bugetați-l doar atât cât să-l forțați să se întoarcă iar la mâna dvs. Taxe cât mai puține și mai mici – acesta este principiul de fier al unei guvernări de bun-simț. Evident, nu-i va plăcea să audă de așa ceva, mai ales dacă s-a obișnuit să trăiască în huzur pe bani publici. Va plânge, va urla, va încerca să vă stoarcă lacrimi, vă va prezenta cele mai apocaliptice scenarii. Importante în dresaj sunt răbdarea și tenacitatea. Nu vă lăsați impresionați de vorbele omului politic. Puneți-l la respect.

 

Bogdan Glăvan,
profesor de economie și deținătorul blogului www.logec.ro