Ce propuneri de imbunatatire a cadrului legal aveti, care influenteaza in realitatea de zi cu zi desfasurarea activitatii arhitectilor si care au și impact asupra beneficiarilor: suprareglementarile în constructii si domeniile conexe si reglementarile locale?

În momentul de fata, proiectarea si autorizarea constructiilor sunt suprareglementate. Cadrul legal pentru constructii cuprinde cateva sute de reglementari – legi, normative, STAS-uri, ordonante de urgenta, ordine ale Ministerului Sanatatii, ordine ale Ministerului de Interne – toate compun o jungla legislativa incoerenta si dificil de manageriat. Numai pentru Legea 10 / 1995 privind calitatea in constructii exista 644 de reglementari conexe, cu inerente contradictii care au efect negativ substantial,  amânând dezvoltarea comunităților locale.  Mult timp și bani sunt cheltuiţi degeaba şi din partea beneficiarului și din partea arhitectului. Soluția pentru ameliorarea suprareglementarii este  utilizarea  feedbackului din practica arhitectilorși folosirea acestora informaţii pentru eliminarea reglementarilor redundante sau contradictorii, în parteneriat cu institutiile implicate.

Ce înseamnă o relaționare mai bună a arhitecților cu autoritățile avizatoareși cum se poate face asta mai bine in interesul beneficiarilor?

Cred într-unparteneriat pragmatic dintre OAR  şi autorităţile  locale. OAR ca organizaţie a unui corp de profesionişti trebuie sa fie un partener de discutie pentru autoritatile implicate. Ne trebuie un discurs tehnic, nu politic, nu emoțional si trebuie gasit elementul de cointeresare al autoritatilor. Atat arhitectii cat si autoritatile avizatoare sunt sufocate de birocratia excesiva. Pe termen scurt, situatia ar putea fi imbunatatita prin elaborarea de catre OAR de comun acord cu autoritatile avizatoare a unor ghiduri care sa stabileasca un continut-cadru pentru fiecare tip de documentatie supusa avizarii / autorizarii. Pe termen lung, problema trebuie abordata sistemic, prin eliminarea suprareglementarilor.

„După  6 ani de facultate,  tinerii arhitecţi ar trebui să aibă drept de practică; acum, stagiul practic restricționează accesul tinerilor la exercitarea profesiei”

Cum poate fi îmbunatațită activitatea arhitecților și profesionalizata meseria – cum se poate ca stagiul să devină un element practic de profesionalizare?

 

După  6 ani de facultate,  tinerii arhitecţi ar trebui să aibă drept de practică fără să mai  fie obligaţi să  urmeze şi alte cursuri. Așa cum este acum, stagiulpractic restricționează accesul tinerilor la exercitarea cu drepturi depline a profesiei, limitândacordarii dreptului de semnatură.Metodologia de stagiu prevede condiții din ce în ce mai drastice de efectuare a stagiului și de înscriere la interviul de acordare a dreptului de semnatură, iar interviul, care odată o formalitate, a devenit un examen cu rata de promovabilitate mica datorita criteriilor arbitrare si subiective de evaluare. Nu putem profesionaliza profesia, dacă punem filtre  birocratice. Întreaga experienţa a stagiului este umilitoare pentru arhitectii stagiari şi dăunatoare pentru piaţa de proiectare. Obligativitatea efectuarii stagiului dupa metodologia actuală generează concurenţa neloială – o firma cu caţiva stagiari nesalarizaţi va oferi servicii mult mai ieftine decat una cu arhitecti asociati.

Dupa cei şase ani de facultate, un absolvent de Facultăţii de Arhitectură ar trebui sa aibă cunoştintele necesare pentru a proiecta. Rolul stagiului este acela de tranzitie între şcoala şi partea practica a profesiei, cu cea mai importanţă valenta a ei – responsabilizarea.

„Mega-birocraţia autorizării construcțiilor a crescut implicarea arhitecților:  OAR ar fi și mai dinamică și mai reprezentativă dacă s-ar putea vota online deciziiile  managementului”

Ca majoritatea organizaților de breasla și OAR este o organizație traditionalistă, cum vedeţi o schimbare pentru o mai bună reprezentare a interesului arhitectilor şi o adaptare mai bună la cerinţele pieţei şi inclusiv dinamica dezvoltarii comunităţilor locale?

Suntem într-un moment în care situaţia dificilă a autorizării constructiilor a avut ca rezultat o creştere spectaculoasă a gradului de implicare a arhitecţilor în activitatea OAR. Din pacate, sistemul actual este puternic birocratizat, cu o mare inertie la schimbare, iar timpul petrecut in interactiunile obligatorii cu sediul filialei face ca multi dintre arhitecti sa nu-si permita sa se implice.
Votul online ar facilita popularizarea problemelor de interes comun si ar creste reprezentativitatea si legitimitatea deciziilor luate de echipa manageriala.Din acest punct de vedere, digitalizarea interactiunilor administrative ale arhitectilor cu Ordinul trebuie sa fie o prioritate.

 

Cum se poate implica OAR in relatia cu autoritatile locale pentru politici de dezvoltare locală care să fie mai mult in interesul beneficiarilor și a comunității?

Relaţia cu autorităţile locale a fost întotdeauna dificila.Asta din cauza  multor centrii de responsabilitate, este nevoie de pragmatism şi de o corectă înţelegere a interesului nostru ca  breaslă. Este necesară centralizarea feedback-ului arhitecților pentru a formula puncte de vedere și/sau observații profesionale în consultările publice privind derogările de la RLU prin PUZ-uri, publice sau private.  
De asemenea, participarea la nivel institutional in dezbaterile publice legate de documentatii de urbanism de interes major (PUG, PUZ-uri coordonatoare de sector) pe baza centralizarii feedback-ului arhitectilor este un punct cheie in medierea intereselor beneficiarilor si comunitatile afectate de aceste documentatii de urbanism.OAR trebuie sa ofere feedback consiliilor locale și  în cazul Bucureștiului, Consiliului General în scopul identificării modurilor în care regulamentul de urbanism creează disfuncționalități, este insuficient detaliat, sau nu rezolvă disfuncționalități existente.

Te-ar putea interesa și: