Un număr de aproximativ 60% – 65% din cele aproximativ 2.200 de baraje mici, din categoriile de importanţă C şi D, au autorizaţii sau acorduri valabile, iar circa 10-15% sunt în proces de reautorizare, se precizează într-un raport remis vineri de Administraţia Naţională „Apele Române” (ANAR).

ANAR a analizat, în perioada 17-19 decembrie, raportul privind activitatea de inspecţie a barajelor încadrate în categoriile de importanţă C şi D, precum şi modul de aplicare şi respectare a termenelor prevăzute în Planul de acţiune propus, la începutul anului 2019, pentru reglementarea tuturor barajelor din punct de vedere al siguranţei în exploatare, potrivit administraţiei.

Efecte deosebit de negative

ANAR aminteşte că barajele sunt lucrări hidrotehnice care asigură acumularea permanentă sau nepermanentă de apă, de deşeuri industriale lichide sau solide depuse subacvatic din industria chimică, energetică, minieră şi petrolieră, a căror rupere poate produce pierderea necontrolată a conţinutului acumulat, cu efecte negative deosebit de importante asupra mediului social, economic şi natural.

Administraţia Naţională „Apele Române”, aflată în coordonarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, menţionează că organizează activitatea de avizare a documentaţiilor de expertiză a siguranţei barajelor mici, de importanţă locală, din categoriile C şi D, în cadrul a patru comisii de avizare teritoriale: C.T.A. Muntenia – Vest, C.T.A. Moldova, C.T.A. Muntenia – Est şi C.T.A. Transilvania, informează Agerpres.

Dificultăți de reglementare

În cadrul şedinţelor de bilanţ a activităţii comisiilor teritoriale reunite, în care s-a discutat raportul privind activitatea de inspecţie a barajelor încadrate în categoriile de importanţă C şi D, s-a menţionat că circa 85% din totalul de peste 2.200 de astfel de lucrări au fost autorizate, de la intrarea în vigoare a legislaţiei siguranţei barajelor.

De asemenea, se află în curs de aplicare Planul de acţiune privind reglementarea tuturor barajelor conform legislaţiei specifice domeniului siguranţei în exploatare, promovat la nivelul ANAR.

ANAR mai precizează că există o serie de situaţii particulare care creează dificultăţi în reglementarea micilor baraje: baraje fără deţinător cunoscut, baraje cu litigii care trebuie soluţionate în instanţă, baraje deţinute de entităţi cu dificultăţi financiare (inclusiv insolvenţă, faliment).

Monitorizare permanentă

S-a constat şi existenţa unor baraje care au corp comun cu rambleele de drumuri sau căi ferate care nu au o situaţie clarificată din punct de vedere al proprietăţii/administrării şi al responsabilităţii din punct de vedere al siguranţei. Astfel, reglementarea din punct de vedere al siguranţei barajelor nu poate fi realizată dacă situaţia juridică a acestor amenajări nu este clară, precizează ANAR.

Cu toate că există, încă, un număr mare de baraje neautorizate, specialiştii ANAR monitorizează permanent starea de siguranţă a acestora, pentru a se putea preveni eventuale situaţii care pot pune în pericol populaţia, bunurile, mediul.

În prezent, se simte din ce în ce mai acut nevoia de recrutare în rândurile ANAR a unor ingineri de specialitate, capabili să gestioneze, în continuare, problemele deosebit de complexe asociate funcţionării în siguranţă a construcţiilor şi amenajărilor hidrotehnice, menţionează sursa.

Investițiile nefinalizate

O situaţie specială o creează investiţiile nefinalizate, începute încă din anii 1980-1990, care reprezintă surse permanente de risc prin posibilitatea avarierii în timpul unor calamităţi naturale, chiar de intensitate moderată. Aceste lucrări trebuie analizate şi, în funcţie de importanţa socială, trebuie finalizate, menţionează ANAR în comunicat.

Cele peste 2.200 de mici baraje au, de cele mai multe ori, un important rol de apărare împotriva inundaţiilor a unor comunităţi locale, iar avarierea sau distrugerea acestora poate conduce la consecinţe grave asupra populaţiei, obiectivelor socio-economice şi mediului din zonele expuse, avertizează ANAR.


Te-ar putea interesa și: