Ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, ameninţă că va chema reprezentanţii Petrom să-i dea socoteală pentru preţurile „europene“ pe care le practică, deşi au acces la ţiţeiul ieftin din România. Mingea populistă a fost prinsă din zbor, iar reprezentanţii PSD au început să vorbească de profiturile nelegitime ale companiilor petroliere. Campania de imagine a continuat apoi cu „o scurgere de documente“ guvernamentale din care rezultă că în Spania sau Suedia, litrul de benzină e mai ieftin decât în România.

Dincolo de o beţie populistă a cuvintelor, este puţin probabil ca ameninţările politicienilor să se transforme în acte concrete. De ce? Pentru că România este o economie de piaţă, iar Petrom o companie privată care are dreptul să afişeze ce preţuri doreşte. În căutarea profitului de către o companie privată nu este nimic ilegal. Singura ilegalitate ar fi putut fi şpaga obţinută de oficialii care au intermediat privatizarea (cu redevenţe mici bătute în cuie şi la un preţ subevaluat), şpagă ce n-a fost încă demonstrată de niciun fel.

Preţul unui produs este acela pentru care există cerere. Piaţa carburanţilor va merge mână în mână cu vânzările auto. Acestea cresc mai repede ca orice alt sector din România, chiar şi din Europa. De aceea, e puţin probabil ca Petrom să ajungă să nu-şi mai vândă produsele din cauza preţurilor mari.

O vorbă din popor spune că nu e prost cine cere, ci acela care dă. Traficul infernal din Bucureşti este unul din indicatorii cererii de combustibili. Petrom doar profită de snobismul celor care sunt dispuşi să-şi dea economiile de-o viaţă pentru a-şi cumpăra o maşină „ca a celor din lumea bună“ sau care pierd două ore pe zi în trafic, doar ca să vadă concitadinii ce maşină „bengoasă“ au. Bineînţeles, mulţi folosesc automobilul de nevoie, dar costul mersului cu maşina e mult mai mare decât preţul pe litru al benzinei. Când stai la semafor, computerul de bord îţi indică un consum „infinit“ pe kilometru, iar în cele două ore pierdute zilnic în trafic ai putea câştiga bani făcând ceva util. Probabil că preţul de echilibru al benzinei este, în Bucureşti, mult mai mare decât cei 4 lei din prezent. Altfel, am vedea mai mulţi bucureşteni grupându-se cu colegi pentru a ajunge cu aceeaşi maşină la serviciu sau coborând la metrou.

Capital – Editia nr. 20, data 21 mai 2008