Nouă luni de zile i-a luat fostului minister al finanţelor pentru a inventaria câte taxe şi impozite trebuie să plătească un întreprinzător. Când au tras linia, istoviţi şi asudaţi, băieţilor cu abacul ­le-au ieşit 115. Pentru că s-au cam grăbit să termine la „deadline“, au ratat vreo 400 de biruri fiscale şi parafiscale. Un fleac…

Se fac trei luni de când actualul minister al IMM-urilor plimbă pixul pe lista taxelor şi impozitelor. S-a tot lăudat că va elimina fix 25, dar nici acum nu s-a decis pe care să le taie şi n-ar fi exclus să ne luăm gândul (şi) de la asta. Între timp, „ăla negru, de respiră greu“, adică micul întreprinzător sufocat de atâtea dări, speră să fie, dacă nu scăpat din colţii crizei prin slăbirea corsetului fiscal şi niscaiva credite, măcar păsuit cu datoriile. Departe de aşa ceva, Fiscul a dat iama în restanţieri. Şi e tragi-comic să-l auzi taman pe ministrul IMM-urilor, Constantin Niţă, spunând că majoritatea falimentelor firmelor mici şi medii sunt cauzate, ia ghiciţi, de sechestrele puse de stat în contul dărilor la buget. Alo!, dar despre ce vorbiţi acolo, la Guvern?

Zeci de mii de IMM-uri (după unele estimări, circa 40% din total) ar putea sucomba în acest an. Şi nu neapărat din cauza crizei globale. Majorarea CAS, de pildă, a pocnit întreprinzătorii mai abitir decât a reuşit până acum conjunctura economică di­ficilă. Din ce în ce mai mulţi angajatori îşi trimit salariaţii să se facă PFA, pentru a mai reduce presiunea obligaţiilor către stat. Datele Registrului Comerţului ara­tă că, numai în ianuarie, numărul PFA-urilor nou-nouţe s-a dublat faţă de decembrie.

Ar fi trebuit să fie limpede că o fiscalitate exagerată şi mereu in­ventivă, cum este cea actuală, nu poate genera încasări mai mari la buget: 470 de taxe, tarife şi impozite dintr-un total de peste 500 nu aduc decât 5% din veniturile vistieriei statului, după cum constată uluit ministrul economiei, Adriean Videanu. Nu să le im­pui e greu, ci să le colectezi. Cam asta demonstra Arthur ­Laffer prin 1974, când, zice-se, la o cină cu Donald Rumsfeld şi Dick Cheney, ar fi schiţat pe un şerveţel un grafic care avea să devină celebru sub denumirea „curba lui Laffer“. Simplă şi logică, teoria economistului american (nu neapărat originală) spune că scă­­derea impozitului poate genera venituri mai mari la buget, pentru că încurajează activitatea economică şi duce la creşterea bazei impozabile (cota unică de im­pozitare este un bun exemplu în acest sens). În schimb, cu cât se măreşte sarcina fiscală, cu atât contribuabilii au tendinţa de a migra spre zona gri ori cea neagră a economiei. Mesaj pentru Guvern: faceţi şi voi o curbă; e de preferat unei ciocniri frontale cu criza.