Capital: Nu sunteți pentru prima dată în România.

Kurt Klaus: Așa este. Am mai fost acum cinci ani. Dar n-am apucat să văd decât zona veche a Bucureștiului care este foarte frumoasă. Am văzut și Palatul făcut de Ceaușescu și acela nu mi-a plăcut deloc. Este o clădire mare și urâtă.

Capital: La IWC când ați început activitatea?

Kurt Klaus: E mult de atunci. Au trecut mai bine de 60 de ani. Era luna ianuarie a anului 1957.  După ce am făcut școala de ceasornicari undeva în vestul Elveției am dorit să revin în zona de est a țării și IWC era singura companie cu sediul acolo.

 

Capital: Și, acum, după 60 de ani, există chiar și un ceas IWC care vă poartă numele.

Kurt Klaus: Da. În 2007 compania a dorit să sărbătorească 20 de ani de la crearea colecției Da Vinci cu ceva nou. Cum tocmai fusese prezentat un nou mecanism cronograf mi s-a cerut să aplic complicația Calendar Perpetuu pe acesta. Practic, a trebuit să refac totul aproape de la zero. Așa a apărut ediția specială Kurt Klaus cu fața mea gravată pe spatele carcasei. Am purtat acel ceas zece ani. Acum, în 2017, port noua sa interpretare, IWC Da Vinci Perpetual Calendar Chronograph. Este un ceas cu un mecanism nou, nu mai este ETA, dar ideea de bază este aceeași.

Capital: Sunteți o celebritate în industria ceasurilor  Este grea haina aceasta a celebrității?

Kurt Klaus: Nu. Eu nu mă simt ca o celebritate. Mă port la fel cu toată lumea și toți se poată la fel cu mine. Sunt doar bucuros să știu că lumea mă cunoaște și mă acceptă. Deși m-am retras din funcție acum 17 ani, am continuat să lucrez cu IWC, dar în interiorul unei echipe. Nu am mai fost liderul ei. Astfel am avut timp să călătoresc. Să cunosc oameni din Orientul Îndepărat și Apropiat, din Europa și chiar România.

Capital: Sunteți, oarecum, imaginea companiei. Un om de marketing.

Kurt Klaus: Oriunde merg oamenii mă întreabă despre istoria companiei și despre modul în care am lucrat. Sunt rugat să țin discursuri. Așa am ajuns să îmi fac mulți prieteni. Unii chiar foarte tineri.

Capital: Care este filosofia din spatele IWC Schaffhausen?

Kurt Klaus: Există o variantă oficială care menționează inovația și calitatea. Așa a început fondatorul companiei, americanul Florentine Ariosto Jones, acum vreo 150 de ani și așa continuăm și noi. El a fost primul care și-a dorit să producă ceasuri cu ajutorul mașinăriilor.

Capital: Ce e atât de diferit la calendarul perpetuu gândit de Kurt Klaus?

 

Kurt Klaus: Dezvoltarea acestei complicații a avut loc în timpuri grele ale industriei ceasurilor. Lucram complet singur pentru că nu aveam o echipă de ingineri la IWC. De aceea sunt și așa cunoscut. Pentru că am făcut totul singur. Și a fost o adevărată aventură.

Am început să lucrez la el încă din anii 70, dar era gândit pentru ceasuri de buzunar. Atunci am făcut un calendar complet, cu zile, săptămâni, luni și fazele lunii. Era prima mea complicație la IWC. Până atunci, firma făcea doar ceasuri pe care puteai citi doar orele, minutele și secundele. Fiind vremuri tulburi pentru industria ceasurilor care trecea prin marea criză, când mi-am prezentat proiectul pentru acel ceas de buzunar, managementul a crezut că sunt nebun. Nu erau bani pentru astfel de investiții. Dar au acceptat să facem un experiment. Am făcut 100 de piese cu acel calendar – care nu era perpetuu, trebuia reglat la fiecare final de lună – și le-am prezentat la Baselworld. A fost un succes instantaneu. Cele 100 de piese s-au vândut în doar două zile. Așa am înțeles că suntem pe drumul cel bun. Când însă ne-am apropiat de finalul erei ceasurilor de buzunar, mi s-a cerut să transfer calendarul pe un ceas de mână. Am acceptat, dar le-am spus că trebuie să îl facem perpetuu. Cum existau deja astfel de complicații pe piață, am decis să fac ceva diferit. Și trebuia să fie ceva cât mai simplu de produs pentru că lucram singur. Am ales să folosesc data de pe mecanismele ETA și Valjoux pentru a pune în mișcare calendarul perpetuu. Și așa am ajuns să fac complicația de care vorbește toată lumea. Una simplă și foarte exactă și fiabilă.

Ca să înțelegi cum erau pe atunci vremurile trebuie să știi că abia după ce am vândut primele 2.000 de ceasuri cu Calendar Perpetuu am avut bani să angajăm oameni la IWC. În 1988 am cumpărat și primul computer. Până atunci, toate calculele erau făcute pe hârtie, cu tabele logaritmice. Apoi am cumpărat mașini care puteau lucra împreună cu computerul.

 

Capital: Dar câți oameni lucrau pe atunci la IWC Schaffhausen?

Kurt Klaus: La începutul anilor 70, înainte de criză, aveam 330 de angajați. Criza ne-a obligat să scădem la 150. Acum cred că doar la Schaffhausen sunt vreo 800, iar întreaga organizație are circa 1.200 de persoane.

Capital: Cum era industria atunci când ați ajuns la Schaffhausen și cum este acum? Ce diferențe majore sunt?

Kurt Klaus: Pe vremea când am început eu industria era mai mică, dar mai atentă la detalii. La IWC, de exemplu, toate mecanismele erau produse in-house. Foloseam mașini, dar totul era mecanic, nu existau computere. La finalul anilor 70, după o colaborare cu Ferdinand Porsche, am început să producem și carcase. Dar să îți spun o poveste. Cunoști istoria vestitului Portugieser?

Capital: Eu doream să aflu altceva, dar, vă rog.

Kurt Klaus: În 1939, doi importatori de ceasuri din Portugalia au dorit o serie de ceasuri se mână care să aibă în interior calibrul exact și fiabil al unui ceas de buzunar. Și IWC a făcut un mare ceas de mână, însă prima piesă nu a ajuns în Portugalia, ci la un ucrainian din Odessa. Nici nu avea o serie anume și nici acum nu știm exact cum a fost vândut. Abia mai târziu a fost numit, generic, „Reference 325”. Abia în 1942 ceasurile comandate de portughezi au ajuns la ei. Dar vânzările nu au fost mari, așa că IWC Reference 325 nici nu apare în cataloagele de atunci ale companiei. Tot ce știau eventualii cumpărători era că ceasul era foarte mare. În 1973, ceasul acesta mare a revenit în atenție în urma unei comenzi venite de la un dealer elvețian care vroia ceasuri mari. Cum IWC încă avea în stoc carcasele de la Reference 325, acestea i-au fost trimise. Apoi, în 1993, la aniversarea a 125 de ani a IWC, compania a decis să facă o ediție specială denumită Jubilee Portugieser. Aceasta a fost vândută rapid și, de atunci a reapărut interesul pentru Portugieser. Între timp și alte mari manufacturi începuseră să facă ceasuri cu dimensiuni mari, dar al nostru era originalul și cel mai cunoscut. Ca idee, dacă un ceas normal pentru bărbați avea cam 35 mm, Portugieser era cu 6,5 mm mai mare.

Continuarea interviului-eveniment cu Kurt Klaus, legenda de la IWC Schaffhausen, o puteți citi mâine pe www.capital.ro

Citește și:

Tradiția, inovația și arta, elemente-cheie pentru industria ceasurilor de lux

EXCLUSIVITATE Ludwig Oechslin (Ulysse Nardin): „Ceasul mecanic nu este doar un obiect care măsoară timpul”

 


Te-ar putea interesa și: