Din nefericire, această renaştere a ideologiei naziste nu se referă doar la Grecia. În acest an, în Letonia, în pofida puternicelor critici formulate la adresa marşului anual al foştilor Waffen SS, preşedintele republicii şi-a exprimat pentru prima dată susţinerea. În Austria, FPO, partidul de extremă dreapta care trăieşte cu nostalgia celui de-al Treliea Reich, este favorit în sondajele pentru viitoarele alegeri parlamentare. În Ungaria, Garda Maghiară, urmaşă a miliţiei partidului nazist care a organizat exterminarea evreilor şi ţiganilor, terorizează acum populaţia evreiască şi provoacă atacuri împotriva comunităţii rome.
Această ascensiune a fost posibilă din cauza atacului sistematic al partidelor de extremă dreapta asupra idealului de convieţuire în cadrul comunităţii naţionale, adoptând strategia elaborată în Olanda de Partidul Libertăţii al lui Geert Wilders la începutul anilor 2000. Ea constă în ocultarea discursului despre inegalitatea raselor în spatele măştii culturale de ‘luptă împotriva islamizării Europei’.
Profitând de o criză economică şi socială care favorizează căutarea fernetică de ţapi ispăşitori şi răscoleşte teama faţă de decăderea Europei, această strategie s-a dovedit a fi teribil de eficientă. Ea a permis ca partide de dreapta să susţină guverne – sau să facă parte din coaliţii de guvernare – şi a contribuit la banalizarea expresiilor de rasism şi antisemitism în sânul societăţilor europene.
În fine, această extremă dreapta a pregătit terenul pentru partidele cu ideologie rasistă şi antisemită, dar care, ca în cazul Zorii de Aur, pot acum să-şi compatibilizeze acum succesul electoral cu exprimarea făţişă a urii.
În faţa acestei situaţii teribile, manifestată în prezent prin intrarea în Parlamentul grec a deputaţilor neo-nazişti, dorim să ne exprimăm solidaritatea afirmând: "Suntem cu toţii evrei greci"!
Nu acceptăm nici în Grecia, nici într-un alt loc de pe continentul nostru, ca evreii, imigranţii, musulmanii, ţiganii sau negrii să se teamă pentru viaţa lor pentru că sunt ceea ce sunt. Îi invităm pe toţi cetăţenii, partidele politice, sindicatele, societatea civilă, intelectualii şi artiştii să se opună extremei drepte – promovând şi făcând realitate visul european.
Acest vis european, faţă de care ne angajăm, este cel al unui continent care aminteşte că s-a construit pe ruinele lăsate de nazism şi că nu va uita niciodată holocaustul. Este cel al unui continent care s-a eliberat de rasism şi antisemitism. Este cel al unui proiect de societate bazată pe o convieţuire care depăşeşte frontierele.
Dar pentru ca acest vis să devină realitate, trebuie urgent să reunţăm la două dogme.
În primul rând, la dogma austerităţii, care provoacă în prezent nişte daune ce explică succesul partidelor populiste şi care limitează perspectivele tineretului european de a plăti datoria, ca şi cum generaţii întregi ar trebui să fie sacrificate pe altarul rigorii perpetue.
În al doilea rând, dogma despre ‘Europa fortăreaţă’, care favorizează dezvoltarea unor discursuri antiimigraţie şi propune închiderea frontierelor, într-un moment în care Europa are nevoie tocmai de imigraţie, dacă vrea să-şi păstreze un element fundamental al identităţii sale postbelice: sistemul său de protecţie socială.
Începând de acum este primordial ca instituţiile europene să-şi reînnoiească aspiraţia spre democraţie, progres social, promovarea egalităţii dintre indivizi şi protecţia celor pe care se concentrează violenţele rasiale şi sociale exacerbate de criză.
Cât timp ideea de Europa este adeseori discreditată, credem că este fundamental să acţionăm în favoarea unei Europe mai puternice; şi să facem asta cu intensitate şi promptitudine, pentru a da un puternic elan visului european.
Dacă nu suntem capabili să facem ca acest vis să reînvie deplin, vom fi condamnaţi să suferim acelaşi coşmar, atât în Grecia, cât şi în restul Europei.

Articol semnat de Benjamin Abtan, preşedinte al Mişcării Antirasiste Europene – EGAM (Europa); Gabriel Axel, cineast (Danemarca); Daniel Barbu, profesor la Universitatea Bucureşti (Romania); gen. Jovan Dijvak, apărător al oraşului Sarajevo în timpul asediului; Dario Fo, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura (Italia); Svetlana Gannushkina, şef al Memorial (Rusia); Anthony Giddens, sociolog (Marea Britanie); Amos Gitai, regizor (Israel); Thomas Hylland Eriksen, profesor la Universitatea Oslo (Norvegia); Béate şi Serge Klarsfeld, preşedinte al asociaţiei “Fii şi fiice ai deportaţilor evrei (Franţa); Bernard Kouchner, fost ministru de externe al Franţei; Bernard-Henry Lévy, filosof şi scriitor (Franţa); Adam Michnik, istoric, jurnalist, fost membru al Solidarnosc (Polonia); Miguel Ángel Moratinos, exministru de externe al Spaniei; Amélie Nothomb, scriitoare (Belgia); Dominique Sopo, preşedinte al SOS Racisme (Franţa); Oliviero Toscani, fotograf (Franţa); Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, scriitor (SUA); A.B. Yehoshua, scriitor, eseist (Israel).