Descifrarea corectă a Rusiei pentru rolul de mediator al Turciei

Rolul de mediator al Turciei în criza ucraineană este dezbătut din multe puncte de vedere. Unii analizează subiectul numai prin prisma Turciei, dacă relevanţa diplomaţiei turce ar putea sau nu să joace un astfel de rol.

În timp ce unii consideră drept oportunitate faptul că Turcia dialoghează cu ambele părţi, alţii, bazându-se pe analizele care arată că în ultimii ani relaţiile Turciei cu Occidentul au slăbit, se gândesc că va fi greu să joace acest rol. Relevanţa diplomaţiei turce ar putea fi importantă, dar într-un astfel de proces de negociere nu este singurul factor determinant. Din contră, aşteptările părţilor ajung într-un asemenea punct că nici măcar cea mai influentă ţară din lume nu le poate convinge în privinţa concesiilor. Sau se pot naşte aşa condiţii, că până şi o ţară slabă le-ar putea convinge. Din acest motiv, a privi mai îndeaproape condiţiile, ne va oferi posibilitatea de a descifra mai corect, transmite Sabah într-o opinie.

Așteptările Rusiei și Ucrainei

Dacă ar fi să ne gândim că partea occidentală este pasivă în această criză, cred că ar fi mai corect să ne concentrăm pe aşteptările Rusiei şi Ucrainei. Pentru Ucraina problema este simplă. Ucraina nu are alte cereri decât integritatea teritorială şi suveranitatea. Dar problema Rusiei este un mister. Nu este uşor să prevezi ce încearcă Rusia să facă. Dacă ar fi să descifrăm ce scrie presa occidentală, Rusia manifestă o atitudine de agresiune tipică. Şi dacă este aşa, este important să aflăm de ce acum recurge la agresiune. Rusia poate avea îngrijorări reale. Iar aceste îngrijorări pot deveni factorul care într-adevăr modelează paşii Rusiei.

Rusia evaluează Ucraina în trei faze. Prima, regiunile din estul Ucrainei unde trăieşte o minoritate rusă. Într-un fel sau altul, Rusia a pus ochii pe aceste regiuni. Şi în orice moment acestea pot fi anexate.

A doua fază este legată de întreaga Ucraină. Rusia nu renunţă la a considera Ucraina ca ţară subordonată şi pe care încearcă să o controleze. Însă abordarea faţă de estul Ucrainei face ca la nivelul întregii ţări să existe un sentiment de ostilitate faţă de Rusia, astfel că nu este prea uşor să aibă succes în ambele faze şi în acelaşi timp. Din acest motiv, ezitarea între aceste două opţiuni nu ne uimeşte deloc. Dacă ar apărea o opţiune pentru care să renunţe la acestea două, Rusia nu ar mai exercita presiuni.

Rusia caută o ieșire din criză

Iar acest lucru ne va duce în a treia fază. În ultimele zile, Rusia a început să considere criza ucraineană drept o pârghie pentru a forţa NATO. Şi din cauza atitudinii nesăbuite a Statelor Unite şi a pasivităţii Uniunii Europene, putem spune că ne apropiem de final şi în această problemă. Rusia nu a putut obţine ceea ce dorea de la SUA. Dar răspunsul la această situaţie nu poate fi o invazie completă. Şi tocmai din acest motiv, pare că Rusia caută o ieşire onorabilă din această criză.

Dacă Turcia va putea prezenta o iniţiativă în cadrul unei participări numeroase, dar fără Statele Unite, s-ar putea naşte o ocazie pentru ca Rusia să-şi retragă trupele masate la graniţă. Şi poate că şi din acest motiv, Turcia poate forţa posibilitatea organizării unui forum, incluzând în acest proces şi unele ţări din Europa, după vizita lui Putin. Poate că această criză nu va fi soluţionată în totalitate, dar cel puţin poate fi amânată şi se poate câştiga timp pentru găsirea unor căi mai pacifiste.