globalizarea si deplasarea investitiilor in tari mai ieftine. Polonezii si slovacii au fost suficient de inteligenti incat sa aduca la ei in tara mare parte din afacerile corporatiilor germane si franceze. Ce a mai ramas pe la Berlin si Paris abia daca mai asigura o crestere economica minora.E adevarat ca Romania gafaie din nenumarate puncte de vedere, iar celebrele criterii de infrumusetare sunt mereu scoase, pe buna dreptate, pe masa de lucru a politicienilor europeni. Dar, intr-un acces de ipocrizie, crestin-democratii germani isi ascut muschii pe seama unui „Nu“ categoric pentru integrarea Romaniei. De parca, dintr-o data, solutia iesirii din criza a economiei germane este refuzul pentru acceptarea Romaniei si a Bulgariei in UE. Pe urma mai vin si oficialii francezi, care isi roaga concetatenii sa se mute la Bucuresti daca mai vor sa aiba un loc de munca.De fapt, toate aceste tari, trezite in ultimul moment din somnul magic al Uniunii, pledeaza pentru stoparea oricarei idei de piata libera. Francezii realizeaza, probabil, ca in conditiile in care sistemul lor fiscal ramane unul dintre cele mai impovaratoare, exodul serviciilor, ca urmare a liberalizarii lor, se va traduce automat in somaj. Capitalul, forta de munca si, mai ales, serviciile (de la cele financiare, pana la comunicatii si IT) ar trebui sa fie libere la un moment dat, iar neamtului sa i se permita sa se imprumute din Romania daca va constata ca acest lucru este mai ieftin. Italienii se trezesc si ei peste noapte si ajung la penibila idee ca lira lor era mai buna decat euro. Tara cu cel mai inalt nivel de coruptie din UE face apel la revenirea la moneda nationala. Poate ca in felul acesta se va intelege mai bine italian cu italian. Vreme de mai multe sute de ani, romanii au platit cu varf si indesat tribut neintelegerilor dintre cei puternci. S-ar putea ca povestea sa se repete. Numai ca acum, nu ne mai salveaza nici dracu.