79-8793-35_semnintrebare.jpgCare este documentul justificativ în baza căruia se poate imputa marfa constatată lipsă din gestiune cu ocazia inventarierii? Care sunt înregistrările contabile pentru această operaţiune şi care sunt prevederile referitoare la taxa pe valoarea adăugată şi la deductibilitatea cheltuielii?

Luminita Dumitru – Focsani

Inventarierea, conform prevederilor Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv aprobate de Ordinul nr. 1.753/2004, se materializează prin înscrierea elementelor de activ şi de pasiv, fără spaţii libere şi fără ştersături, în formularul „Lista de inventariere“ (cod 14-3-12). Acest formular serveşte ca document pentru stabilirea lipsurilor şi a plusurilor de bunuri şi valori, constatate cu ocazia inventarierii, precum şi pentru constatarea deprecierilor.

Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care trebuie să se întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri. Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate bunurile şi valorile băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa sa. De asemenea, acesta menţionează dacă are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se vor menţiona la sfârsitul listelor de inventariere.

Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere şi de către gestionar. În cazul gestiunilor colective (cu mai mulţi gestionari), listele de inventariere se semnează de către toţi gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de către gestionarul predător, cât şi de către cel primitor.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate. Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii, se procedează la o analiză a tuturor stocurilor înscrise în fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantităţilor consemnate în listele de inventariere, cu evidenţa tehnico-operativă pentru fiecare poziţie în parte.

În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Conform Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, prin valoare de înlocuire se înţelege costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data constatării pagubei. Acesta va cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piată, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv taxa pe valoare adăugată, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de imputare se stabileşte de către o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv.

În contabilitate, bunurile constatate lipsă la inventariere se evidenţiază pe seama cheltuielilor, după natura lor. Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă, iar lipsurile imputabile se recuperează, de la persoanele vinovate, la valoarea de înlocuire, determinată potrivit prevederilor menţionate anterior. Din punctul de vedere al înregistrărilor contabile se disting două situaţii:
1. se comercializează marfa în sistem angro:
– descărcarea de gestiune:
607 = 371
– imputarea mărfii: 428 = 7588
 şi 428 = 4427
2. se comercializează marfa în sistem en-detail:
–descărcarea de gestiune: 
607  = 371
378 = 371
4428 = 371
– imputarea mărfii:
428 = 7588
şi 428 = 4427

Din punct de vedere fiscal, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, bunurile constatate lipsă din gestiune sunt considerate livrări de bunuri, prin urmare trebuie colectată taxa pe valoare adăugată. Fac excepţie de la această prevedere perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege, bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, conform condiţiilor prevăzute în Normele metodologice la Codul fiscal.

Din punctul de vedere al impozitului pe profit, sunt considerate nedeductibile cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme. Prin urmare, cheltuiala cu descărcarea din gestiune a mărfurilor lipsă la inventariere, imputabile, va fi o cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit.

79-8794-35_semnintrebare.jpgSe poate plăti jumătate din minimul unei amenzi aplicate pe baza Legii nr. 82/1991?

Alina Iordachescu – Timisoara

Conform art. 41 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare, constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în altfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:
1. deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate;
2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu privire la:
• utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;
• întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
• efectuarea inventarierii;
• întocmirea, auditarea şi depunerea situaţiilor financiare anuale, precum şi întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice sau a raportărilor contabile stabilite potrivit legii.
• nedepunerea declaraţiei din care să rezulte că nu s-a desfăşurat activitate;
• publicarea situaţiilor financiare anuale, potrivit legii.
3. prezentarea de situaţii financiare care conţin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare.
4. nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declaraţiilor administratorilor;
5. nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate.

La art. 42 alin. (6) din lege se precizează că acestor contravenţii le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Este adevărat că în acest act normativ se prevede posibilitatea contravenientului de a achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, cu menţionarea acestei posibilităţi în procesul-verbal. Însă, potrivit aceleiaşi ordonanţe, condiţia aplicării acestei prevederi este aceea că în actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie să fie stipulată în mod expres.

Cum în Legea nr. 82/1991 nu este menţionat aşa ceva, nu este posibilă achitarea a jumătate din minimul amenzii aplicate pentru o contravenţie stabilită în baza acestei legi.

Te-ar putea interesa și: