parte din zona euro, inflatia in mai a fost de 0,6%. Pe primele cinci luni, rata inflatiei la noi a fost de 3,1%; tinta de inflatie anuala cu o singura cifra pare mai aproape ca niciodata. Chiar asa sa fie?Cine face piata gaseste preturile cu 30-50% mai mari decat vara trecuta; poate chiar duble la unele produse. Cine mananca la un restaurant in oras vede ca preturile au saltat si acolo mult peste cele de anul trecut. Daca platim facturile la utilitati, cu siguranta cresterile fata de anul trecut sunt de ordinul zecilor de procente. Iar de la inceputul lui iulie s-au scumpit din nou, la fel ca si carburantii, la fel ca tutunul si alcoolul. Sunt doar cateva observatii care te fac sa te intrebi cum se calculeaza rata inflatiei, daca buzunarul tau resimte un alt nivel al cresterii preturilor de consum decat cel oficial.In primul rand, metodologia folosita subestimeaza rata inflatiei. Unu la mana – ponderarea produselor din cosul de consum se face in 2004 pe baza unei anchete in gospodarii veche de doi ani. Problema este ca intr-o economie in tranzitie, in care obiceiurile de consum sunt afectate de procesul de liberalizare a preturilor, multe se pot schimba in doi ani. Doi la mana – cresterile de preturi la marfurile alimentare si nealimentare sunt observate pe baza de sondaj, la niste puncte fixe de desfacere, nu neaparat cele mai reprezentative. Trei la mana – nu se pondereaza sezonalitatea consumului; o crestere de pret care se produce intr-un moment de varf de consum (de exemplu: la gaze, iarna), in care ponderea sa in cos este mult peste medie, este subestimata in calculul inflatiei pe luna respectiva. In al doilea rand, nu mai e nici un secret ca traim intr-o economie duala. Jumatate la oras, jumatate la tara. Jumatatea de la tara nu are apa curenta in proportie de 70%. Jumatatea de la oras nu are ce pune in frigider, si ca urmare nu are nici frigider, in proportie de 20% (date din ultimul raport privind saracia al Bancii Mondiale). Unu la suta din populatie recunoaste in sondajele de opinie ca are tot ce isi doreste, in timp ce sase romani din zece spun ca veniturile nu le ajung sa isi acopere cheltuielile curente. Trei sute de romani au un sfert din PIB-ul tarii (conform topului Capital). Populatia angajata nu depaseste cinci milioane, in timp ce peste trei milioane de romani au lucrat sau lucreaza in strainatate (conform ultimului recensamant). De ce conteaza toate acestea? Pentru ca pachetul de biscuiti al saracului e altul decat al bogatului, pentru ca hainele omului normal nu se compara la pret cu „toalele” copiilor de bani gata, pentru ca alta e valoarea sutei de mii in Moldova fata de Bucuresti sau de vestul tarii. Intr-o economie duala, avem si un sistem dual de preturi. Media sa nu spune nimic, e doar o fictiune statistica. Unele state sud-americane, recunoscand prapastia din societate, calculeaza si raporteaza doi indici de preturi. In al treilea rand, Banca Nationala are un rol foarte important in mentinerea unei rate scazute a inflatiei; atat de important, ca trebuie sa substituie si economia reala. Depozitele atrase de BNR au ajuns sa depaseasca numerarul in circulatie – cu costurile aferente de sterilizare. si asta pentru ca economia reala nu da semne ca se ridica la inaltimea momentului. Arieratele nu scad intr-un ritm nici macar apropiat de cel al dezinflatiei. Cresterea economica, foarte frumoasa, are inevitabil o componenta inflationista mai ales intr-o economie care se afla in procesul de ajungere din urma al unei economii mai dezvoltate (cea comunitara). si, poate cel mai frapant, somajul e in continuare la un nivel scazut. Atat de scazut, incat se gaseste sub media Uniunii Europene – si asta pentru ca inca mai exista un sector masiv de stat care prefera sa produca pierderi decat someri. Nu vreau sa neg faptul ca s-au obtinut succese pe calea reducerii inflatiei. Admit si ca alte tari au probleme cu raportarea inflatiei – multi se plang, in Europa sau in Statele Unite, ca inflatia reala e mai mare decat cea oficiala. Ce e rau in asta? Cel mai rau este ca scade puterea de cumparare, pentru ca indexarea salariilor are ca reper, pe langa cresterea productivitatii, cresterea preturilor. Deocamdata, politica de curs de schimb a avut ca efect contrabalansarea acestei influente. Dar nu trebuie sa ne furam singuri caciula. Cine crede sincer ca inflatia pe jumatate de an este undeva in jur de 4% inseamna ca nu are contact direct cu realitatea. E o parere strict personala, si poate e gresita, dar eu cred ca este ceva elementar in neregula cu rata inflatiei: in timp ce preturile cresc, rata inflatiei scade.