Istoricul activitatii desfasurate sub sigla Fondului Natiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) incepe cu Comitetul National care, inainte de 1989, a functionat fara acreditare. Organismul era de tipul unei comisii guvernamentale, subventionate de stat, singura legatura cu UNICEF fiind felicitarile pe care le putea vinde sub acest nume. Acreditarea a fost acordata Comitetului National Roman pentru UNICEF in 1991, acesta devenind un organism neguvernamental cu menirea de sprijinire, prin colecta de fonduri, a organizatiei-mama.
Pana in mai 1997, UNICEF international nu a avut decat cuvinte de lauda la adresa activitatii romanilor. In paralel, s-a infiintat si biroul de reprezentanta UNICEF in Romania. Scopul: acordarea de asistenta tehnica si financiara pentru implementarea programelor de protectie a copiilor. Biroul de reprezentanta dispune de un buget alocat de UNICEF international. Banii sunt cheltuiti pentru finantarea unor proiecte, derulate in colaborare cu diversi parteneri cum sunt Guvernul, institutii publice, institutii private, organizatii neguvernamentale. „In Romania, unde protectia copilului este o problema, reprezentanta aduce fonduri”, spune Smaranda Popa, coordonator de programe. Printre sursele acestor fonduri ar trebui sa fie, alaturi de contributiile provenite din partea statelor membre si a unor organizatii private si cele ale comitetului national. In urma unei istorii incurcate, Comitetul National a ramas insa in afara jocurilor. Intr-o tara in care copiii strazii, orfanii si copiii cu handicap sunt o problema nationala, a carei rezolvare ne conditioneaza, printre altele, aderarea la UE, banii de care face rost nu trebuie nimanui.
Premierul Vasile nu are nici un cuvant de spus
Comitetul National Roman a cazut in dizgratia UNICEF international in 1997. Doua firme internationale de audit, KPMG si Deloitte & Touche, nu au reusit sa faca lumina in conturile Comitetului, iar referatul trimis la UNICEF a fost dezastruos. Reactia a fost prompta, Comitetului National Roman retragandu-i-se acreditarea. Organismul nu mai avea voie sa desfasoare nici o activitate sau sa vanda produse sub sigla UNICEF.
In 1998, in urma semnalelor pozitive primite din partea UNICEF international, Executivul l-a numit pe Ludovic Spiess in fruntea unui nou Comitet National, imaginea sa fiind considerata o garantie a onorabilitatii mandatului.
Negocierile au inceput o data cu angajarea de catre UNICEF a unei firme internationale de avocatura, ce urma sa puna la punct textul noului acord. Bucuria romanilor a fost insa de scurta durata. Dupa acest inceput promitator, fara nici o explicatie oficiala, UNICEF ne-a intors spatele. Nu numai lui Ludovic Spiess, ci chiar Guvernului Romaniei. Actiunea a fost concertata. Pe de-o parte au incetat orice contacte intre UNICEF si oficialitati, iar pe de alta parte s-a declansat campania de mediatizare a situatiei copiilor orfani din Romania. Lucratura a fost atat de evidenta, incat premierul Radu Vasile, intr-o scrisoare catre UNICEF, ramasa, de altfel, fara raspuns, arata ca: „Se pare ca informatii colaterale, neoficiale, transmise UNICEF de persoane sau institutii de rea-credinta au distorsionat imaginea noului comitet”. „Distorsionarea” a fost de asa maniera incat UNICEF nici macar nu a mai comunicat Comitetului National in ce cont sa vireze banii colectati. Mai mult, Ludovic Spiess a ramas in gestiune cu materiale de peste un miliard de lei, pentru paza carora cheltuieste lunar 12 milioane.
Amnezia UNICEF este determinata, dupa unele surse, de interese care urmaresc impingerea Romaniei in randul tarilor de rangul doi, avand in vedere ca o asemenea acreditare se acorda numai celor care demonstreaza ca-si pot purta singuri de grija. Dupa alte surse, reprezentanta UNICEF in Romania nu este straina de ceea ce se intampla. Functionarii romani spera ca, dupa terminarea mandatului, sa-si asigure viitorul transformandu-se in Comitet National pentru UNICEF.