La mai puţin de un an după 11 Septembrie, eram la Chicago Tribune scriind despre împuşcături şi crime, şi de asta mă simţeam trist şi deprimat. Făcusem ceva activism în liceu aşa că m-am hotărât să ajut un grup local să bată la uşi împotriva testelor pe animale. M-am gândit că ar fi un mod sigur de a face ceva pozitiv, dar sigur că am cel mai mare ghinion şi ne trezim arestaţi. Sunt fotografiat neclar de poliţie ţinând manifeste, ca probă.

Acuzaţiile au fost respinse, dar câteva luni mai târziu, doi agenţi FBI bat la uşă, spunându-mi că dacă nu-i ajut spionând grupurile protestatare, mă vor pune pe lista teroriştilor interni. Mi-ar plăcea să vă spun că nu am clipit, dar eram îngrozit, iar după ce mi-am mai revenit, mă obseda să aflu cum de se întâmplase asta, cum drepturile animalelor şi ecologiştii care n-au rănit niciodată pe nimeni puteau să devină cap de listă la FBI pentru terorism intern.

După câţiva ani am fost chemat să depun mărturie în faţa Congresului despre reportajele mele, şi am spus legiuitorilor că, în timp ce toţi discută despre un mediu nepoluat, unii îşi riscă vieţile să apere pădurile şi să oprească conductele de petrol. Ei fac ziduri umane între harponieri şi balene. Sunt oameni obişnuiţi, ca aceştia din Italia care au sărit garduri de sârmă ghimpată ca să salveze câini Beagle de la teste pe animale. Aceste mişcări au fost incredibil de eficace şi de populare, încât în 1985, oponenţii lor au inventat un cuvânt nou, eco-terorism, ca să schimbe percepţia publicului. Pur şi simplu l-au scornit.

Aceste companii au susţinut legi noi ca Animal Enterprise Terrorism Act, care transformă activismul în terorism dacă generează scăderea profiturilor. Mulţi nici n-au auzit de această lege, inclusiv membrii ai Congresului. Erau mai puţin de 1% în sală când s-a votat. Restul erau la o inaugurare memorială. Îl elogiau pe dr. King, iar activismul său ar fi fost etichetat ca terorism dacă ar fi fost în numele animalelor sau al mediului.

Suporterii spun că e nevoie de asemenea legi pentru extremişti: vandali, incendiatori, radicali. Dar chiar acum, companii ca TransCanada instruiesc poliţia în prezentări ca aceasta despre cum să intenteze procese pentru terorism protestatarilor nonviolenţi. Dosarele de instruire ale FBI-ului privind eco-terorismul nu sunt despre violenţă, ci despre relaţii publice. Azi, în multe ţări corporaţii iniţiază legi noi care fac ilegală fotografierea cruzimii faţă de animale în fermele lor. Ultima a fost în Idaho acum două săptămâni, şi azi am intentat proces pentru neconstituţionalitatea legii, care ameninţă jurnalismul.

Primele acuzaţii ag-gag, cum sunt cunoscute, au fost împotriva unei tinere – Amy Meyer, care văzuse o vacă bolnavă mutată cu buldozerul, înafara abatorului pentru că era pe stradă. Amy a făcut ce ar fi făcut oricine: a filmat. Când am aflat povestea ei, am scris despre ea, şi în 24 de ore, crease o asemenea vâlvă, încât procurorii au renunţat la acuzaţii.

Dar se pare că până şi expunerea situaţiilor similare e o ameninţare. Prin Freedom of Information Act, am aflat că secţia anti-tero îmi monitoriza articolele şi prezentările precum aceasta. Au inclus şi un mic articol din cartea mea. L-au descris ca ,,bine scris şi convingător". Prefaţă pentru viitoarea mea carte, nu?

Scopul acestor acţiuni e să ne facă să ne temem, dar ca jurnalist, am încredere neclintită în puterea educaţiei. Cea mai bună armă a noastră e lumina zilei.

Dostoievski scria că întreaga treabă a unui om e să demonstreze că e om şi nu o clapă la pian. Pe parcursul istoriei cei de la putere au folosit teama ca să suprime adevărul și să reducă dizidenţii la tăcere. E timpul să schimbăm nota.