În pofida ”caracterului istoric” al textului, subliniat de mai mulţi alegători, acesta nu a fost adoptat cu unanimitate. Documentul a fost adoptat cu 38 de voturi, iar 14 aleşi ai dreptei separatiste s-au opus, denunţând o ”pocăinţă colonială” în memorandumul explicativ, scrie AFP, citat de Digi24.ro.
Noua Caledonie are în prezent un statut unic, undeva între țară independentă și departament de peste mări francez. După acordurile de la Nouméa, din 1998, Noua Caledonie a intrat într-un proces de devoluție a puterilor către autoritățile locale. Sistemul politic este organizat sub forma unei democrații parlamentare reprezentative. Cei 54 de membri ai Congresului sunt aleși prin vot direct pe baza unei reprezentări proporționale din cele 3 provincii ale Noi Caledonii, pe o durată de 5 ani.
Congresul are autoritate în mai multe domenii: taxarea, regimul muncii, sănătatea, igiena și comerțul exterior și este de asemenea abilitat să transfere competențe de la statul francez către puterile locale cu o majoritate calificată de trei cincimi din voturi.
Noua Caledonie rămâne încă parte integrantă a republicii franceze, locuitorii săi fiind cetățeni francezi. Aceștia participă în alegerile prezidențiale și parlamentare franceze, Noua caledonie având 3 posturi în Parlamentul Franței (2 deputați și un senator). Statul francez este reprezentat de un înalt comisar al republicii (franceză Haut-Commissaire de la République), care este șeful serviciilor civile și care participă la reuniunile guvernului local. Republica franceză rămâne unica autoritate competentă în anumite domenii cum ar fi: afacerile externe, justiția, apărarea, ordinea publică și finanțele.
