„Astăzi jonglăm cu mai puţin de un sfert din numărul jucătorilor din 2007. În plus, este mult mai complicat să faci tranzacţii. În trecut o tranzacţie dura puţin, pentru că riscul autorizării şi al dezvoltării era preluat de cumpărător. Lucrurile s-au complicat mult pe partea de urbanism şi autorizaţii. Jucătorii actuali încearcă să împingă responsabilitatea autorizaţiilor către vânzător“, spune Peli.

Durata medie în care se încheie o tranzacţie cu terenuri a crescut de la trei luni, cât era în urmă cu zece ani, la 18 luni, potrivit aprecierilor JLL. Blocajul creat în zona autorizării proiectelor imobiliare a contribuit la lungirea timpului. Numai la nivelul primăriei Sectorului 6 există un număr de circa 100 de lucrări respinse pentru că se află în zona de protecţie a unui monument istoric, se arată în nota de fundamentare a unui proiect de act normativ gândit să schimbe această situaţie. În cazul Sectoarelor 1, 2 şi 3 o serie de lucrări au fost blocate, cu depăşirea termenului legal de 30 de zile în care certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire trebuie emise. Această situaţie a generat o serie de procese, amenzi şi cheltuieli bugetare suplimentare pentru unele dintre autorităţile administraţiilor publice locale ale municipiului Bucureşti, se menţionează în documentul citat.

CITIŢI ŞI Legea care ar putea tempera creşterea preţurilor la locuinţe

Bani din speculaţii

Înainte de criză, tranzacţiile cu terenuri erau văzute ca investiţii în sine, prin realizarea unor beneficii din specularea terenului, spune brokerul JLL. Dacă în 2006-2008 preţurile aveau o rată de creştere anuală de 50%, astăzi o creştere de 10% pe an a preţului este considerată optimistă.

Între timp, terenurile au devenit o simplă materie primă. O investiţie într-un teren devine rentabilă doar dacă se dezvoltă pe el un proiect imobiliar. Attila Peli menţionează că terenurile care nu au o destinaţie clară sunt neglijate de investitori.