Asmuțirea Fiscului asupra companiilor de petrol nu are nicio legătură cu prețurile: rezultatul s-ar putea să fie taxe suplimentare încasate de stat sau ceva amenzi suplimentare, însă prețul la pompă nu se mișcă după cum vrea Guvernul.
În fine, pasarea pisicii cu înghețarea prețurilor la Consiliul Concurenței nu rezolvă nimic, mai ales că această instituție va cere, în mod legitim, opinia Comisiei Europene. Opinie care va fi vehement negativă. Totuși, ce se poate face? În primul rând, trebuie strânse toate deciziile care afectează reglementarea sectorului de energie, să se reunească într-un singur loc. Dacă nu se poate într-o singură mână, măcar într-un comitet.
În momentul de față, Autoritatea de Reglementare în Energie, Autoritatea Națională de Resurse Minerale, Ministerul Economiei (inclusiv apendicele OPSPI), Ministerul Finanțelor, Autoritatea pentru Protecția Consumatorului, primul-ministru și Consiliul Concurenței își dau, toți, cu părerea asupra diverselor părticele ale sistemului. Haosul este evident din simpla înșiruire – cum se coordonează toate aceste forțe, în negocierile cu Petrom, de pildă? 
În al doilea rând, un program național de explorare a țițeiului din România nu a fost făcut niciodată. Statul ar putea aloca bani pentru dezvoltarea perimetrelor cunoscute de petrol – dar e mai probabil să avem panseluțe de milioane de euro prin București de acești bani. Statul ar putea concesiona perimetrele cunoscute, într-o licitație publică, unde să invite principalele companii recunoscute pe plan mondial.
În plus, statul ar putea semna un parteneriat pentru găsirea a noi resurse în subsolul României, care ar putea susține industria – aici specialiștii sunt nordicii, americanii sau britanicii. În al treilea rând, reglementările la capitolul benzinării ar trebui unificate și implicate. Trebuie spus că piața benzinăriilor este locală. Tradus, nu te duci cu mașina să îți faci plinul din București la granița cu Bulgaria, chiar dacă ai găsi prețuri mai mici; te duci, conform studiilor, pe o rază de cel mult 5 kilometri.
Cu alte cuvinte, statul ar trebui să permită penetrarea benzinăriilor în cât mai multe zone urbane, pentru a stimula concurența. Ar exista și posibilitatea unui mercurial al prețurilor, care ar putea indica exact, în fiecare zi, prețul la fiecare producător, astfel încât consumatorii să poată lua benzina din locul în care este cu doi-trei bănuți mai ieftin – ar crește puțin concurența. În plus, s-ar putea încuraja în mod activ venirea altor companii pe piață.
De asemenea, Guvernul ar putea să nu se mai dea atât de preocupat de soarta oamenilor, în condițiile în care tot el este cel care a ridicat taxele pe carburanți (accizele) la începutul anului. Soluții mai sunt, foarte multe, dar nu are cine să le implementeze.

Răzvan Orășanu a fost consilier al primului-ministru în perioada 2005-2009