Spre exemplu, Pam Ronald, biolog, şi Raoul Adamchak, agricultor, convieţuiesc în aceeaşi casă şi reuşesc să se înţeleagă. Recent, cuplul a discutat despre complexitatea agriculturii moderne şi despre cum văd ei concepţiile greşite apărute despre seminţele modificate genetic şi implicaţiile acestora asupra celor consumă aceste alimente.

„Ceea ce este surprinzător este faptul că în urmă cu 50 de ani plante treceau prin procese şi mai nocive, decât o fac în prezent, dar totuşi nu atrăgeau interesul oamenilor”, spun cei doi. Raoul Adamchak spune că multe informaţii despre culturile modificate genetic sunt false, şi se pare că aceste informaţii sunt folosite pentru a produce frică în rândul oamenilor. O mare parte din comunicare din jurul ingineriei genetice este condusă de marketing şi nu de ştiinţă.

Cei doi susţin că există o mare problemă în comunicare. Pam Ronald este biolog şi studiază genele plantelor care le fac rezistente la boli şi le fac tolerante la stres. „În ultimii ani, milioane de oameni din întreaga lume au ajuns să creadă că este ceva sinistru modificarea genetică”, spune Pam. Ea spune că soţul ei, sădeşte în ferma lui numeroase culturi şi împreună au un scop comun: de a oferi populaţie o hrană care să nu afecteze mediul înconjurător.

Modificarea genetică nu este o noţiune nouă, practic tot ceea ce mâncăm a fost modificat genetic într-un fel sau altul. Pentru a avea vinete frumoase şi gustoase au fost necesare nişte modificări.

Pentru a crea aceste soiuri, crescătorii au folosit mai multe tehnici genetice diferite de-a lungul anilor. Unele dintre ele sunt destul de creative, cum ar fi amestecarea a două specii diferite printr-un proces numit altoire pentru a crea acest soi care este pe jumătate roșie și pe jumătate de cartof. Crescătorii au folosit,de asemenea, alte tipuri de tehnici genetice , precum mutageneza aleatorie. Astăzi, fermierii au mai multe opţiuni. Unele dintre ele sunt chiar foarte precise.

„Vreau să vă dau câteva exemple din munca mea. Analizez orezul, care este un aliment de bază pentru mai mult de jumătate dintre oameni din lume. În fiecare an, 40% din recolta potențială este pierdută din cauza dăunătorilor și a bolilor. Din acest motiv, agricultorii plantează soiuri de orez care deţin gene pentru rezistență. Această abordare a fost folosit de mai bine de 100 de ani. Cu toate acestea, atunci când eram absolventă, nimeni nu știa ce era cu aceste gene. Nu a fost până în 1990 că oamenii de știință descoperit în cele din urmă baza genetică de rezistenţă. În laboratorul meu am izolat o genă care era imună la o boală bacterienă gravă din Asia şi Africa” ,a explicat Pam Ronald, în cadrul unei conferinţe TED.