În urma intensificării procesului de globalizare la nivelul statelor, devine din ce în ce mai ușor pentru contribuabili să deţină şi să administreze investiţii prin intermediul instituţiilor financiare sau al altor entități aflate în afara statului de rezidenţă.
Sume de bani sunt deţinute în conturi bancare din alte jurisdicții, nefăcând obiectul impozitării în măsura în care contribuabilii nu îşi îndeplinesc obligaţiile fiscale în statul de origine. Ca urmare, evaziunea fiscală este o problemă gravă cu care se confruntă toate statele lumii, fie că sunt sau nu membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), fie că sunt mici sau mari, în curs de dezvoltare sau dezvoltate. Colaborarea dintre administraţiile fiscale constituie un factor esenţial pentru combaterea evaziunii fiscale şi protejarea integrităţii sistemelor fiscale, iar un aspect important al acestei colaborări este reprezentat de schimbul de informaţii între state.
La creșterea gradului de transparenţă şi intensificare a schimbului de informații la stat, într-o oarecare măsură şi legislația FATCA (Foreign Account Tax Compliance Act) din Statele Unite, care obligă băncile străine să declare periodic Fiscului american conturile şi depozitele clienţilor americani. Ulterior, cinci ţări europene, în frunte cu Germania şi Franţa, urmate de restul UE şi apoi de G20, au cerut generalizarea schimbului automat de informaţii, în baza normelor OCDE.
Schimb de informaţii fiscale
Anul trecut a fost unul important în domeniul transparenţei fiscale, fapt datorat în mare parte planului ambiţios elaborat de G20. Raportul Forumului Global destinat liderilor G20 pe anul 2014 a descris progresele majore obţinute anul trecut în sensul atingerii transparenţei fiscale. La întâlnirea de la Brisbane din noiembrie 2014, liderii G20 au avizat standardul global comun de raportare privind schimbul automat de informaţii fiscale şi au convenit asupra demarării acestuia între membrii G20 şi alte state până în 2017 sau până la sfârșitul anului 2018, sub rezerva îndeplinirii procedurilor legislative necesare. Conform datelor furnizate de OCDE, până în prezent reprezentanţii a 51 de state şi jurisdicţii au semnat Acordul multilateral pentru schimbul automat de informaţii financiare. Acest acord va permite României să facă schimb de informaţii la nivelul standardului convenit de OCDE, care prevede schimbul automat de informaţii financiare între ţări şi jurisdicţii, în scopul identificării persoanelor care eludează Fiscul.
Un model eficient pentru schimbul automat de informaţii necesită un standard comun cu privire la informaţiile care urmează a fi raportate de instituţiile financiare şi a face obiectul schimbului între statele de rezidenţă. Acesta va asigura alinierea raportării instituţiilor financiare la interesele statului de rezidenţă. De asemenea, va spori calitatea şi predictibilitatea informaţiilor care fac obiectul schimbului. Drept rezultat, vor apărea oportunităţi semnificative pentru statul de rezidenţă în sensul sporirii gradului de conformare şi al optimizării modului de utilizare a informaţiilor (de exemplu, prin coordonarea automată cu informaţiile privind conformarea pe plan naţional şi analiza datelor), ceea ce poate determina creșterea gradului de colectare.
În prezent, pe baza Codului de Procedură Fiscală, în România există modalitatea de a face schimb de informații la cerere prin care transmiterea de informații se face pe baza unei cereri adresate de statul solicitant către statul solicitat într-un caz specific, schimb automat de informații prin comunicare sistematică de informații predefinite către alt stat, fără o cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite şi schimb spontan de informații care implică comunicarea nesistematică, în orice moment şi fără o cerere prealabilă, a unor informații către un alt stat.
Dacă schimbul de informații la cerere este deja folosit între state, schimbul de informații automat şi schimbul de informații spontan prezintă un element de noutate. Măsura în care autoritățile fiscale din România şi alte state vor folosi aceste informații în combaterea evaziunii fiscale şi care va fi rezultatul cuantificabil în creșterea gradului de colectare la bugetul de stat, va fi un aspect ce merită urmărit în anii următori. Probabil că un sistem operațional în care autoritățile să schimbe informații şi acestea să fie utilizate cu succes, va fi realistic într-un orizont de timp de câțiva ani. Totuși, toate aceste tendințe la nivel internațional se translatează implicit şi asupra României.
Ca urmare, instituțiile financiare vor solicita mai multe informații, documente, precum şi confirmări că banii menținuți sau investiți prin conturile lor îndeplinesc cerințele legale şi au fost raportați autorităţilor fiscale, dacă a fost cazul. La nivel microeconomic, trebuie avut în vedere că aranjamentele financiare şi fiscale artificiale vor începe să fie urmărite cu un mai mare interes de autorități pentru reflectarea conținutului economic. De aceea, structurarea afacerilor şi investițiilor transfrontaliere trebuie analizată şi gândită din punctul de vedere al conținutului economic şi ulterior al beneficiilor fiscale, care să fie auxiliare. În acest context, un accent important se va pune din ce în ce mai mult pe substanța economică în cadrul operațiunilor transfrontaliere şi contribuabilii vor trebui să fie mult mai atenți la aceste aspecte, care în trecut puteau trece mult mai ușor neobservate.