Uitaţi de stocuri în Uniunea Europeană!

Zahărul, usturoiul sau uleiul de măsline ar putea deveni, în zilele rămase până la finele anului, un coşmar pentru producători sau comercianţi. Motivul este… „european“: dacă au stocuri prea mari, vor fi penalizaţi sau obligaţi să elimine pe cheltuială proprie cantităţile excedentare! Cum vi se pare cifra 57? Aceasta este suma, în milioane de euro, pe care trebuie să o plătească cinci state europene – Malta, Estonia, Cipru, Letonia şi Slovacia

Zahărul, usturoiul sau uleiul de măsline ar putea deveni, în zilele rămase până la finele anului, un coşmar
pentru producători sau comercianţi. Motivul este… „european“: dacă au stocuri prea mari, vor fi penalizaţi sau obligaţi să elimine pe cheltuială proprie cantităţile excedentare!

Cum vi se pare cifra 57? Aceasta este suma, în milioane de euro, pe care trebuie să o plătească cinci state europene – Malta, Estonia, Cipru, Letonia şi Slovacia, unde au fost găsite stocuri de zahăr la producători şi comercianţi. „Cred că sunt fabrici care au stocuri. Noi, la patronat, ştim că sunt stocuri, cam de vreo 78 de mii de tone, dar nu putem distinge între cifrele pe care le deţinem, care dintre stocuri sunt speculative sau care sunt datorate creşterii capacităţii de producţie pentru a satisface cota de zahăr a României“, spune Ioan Armenean, preşedintele Patronatului din Industria Zahărului. Ioan Armenean spune că, de fapt, până acum în nici un an nu au existat stocuri sub 70-100 de mii de tone de zahăr alb, în proces de rafinare sau zahăr din sfeclă. „De obicei, se aşteaptă un moment când zahărul produs cu subvenţie să poată fi vândut în condiţii cel puţin egale cu preţul de fabricare“, mai spune Armenean. „La noi la fabrică, avem stocuri de 14.000 de tone, produs cu subvenţie. Nu avem stocuri speculative“, mai arată Armenean.

Potrivit reglementărilor europene, la data aderării, România va trebui să elimine, pe cheltuială proprie, orice stoc de produse agroalimentare care depăşeşte stocul normal de report. Printre produsele agroalimentare care fac obiectul obligaţiei de raportare se numără în special produse sensibile, precum carnea de bovină, laptele praf, conservele de ciuperci, cerealele, sucul de fructe exotice, usturoiul, orezul sau uleiul de măsline. „Pe listă se mai aflau şi ouăle proaspete! Dar noi am semnalat Comisiei Europene să se reanalizeze oportunitatea monitorizării acestui tip de produs, ca şi pentru alte încă 48 de poziţii. Nu am primit încă răspuns“, arată secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Nicolae Flaviu Lazin.

Măsura a fost introdusă drept rezultat al aplicării Politicii Agricole Comune, care are printre obiectivele principale stabilizarea pieţelor agricole, protejarea producătorilor din cadrul Comunităţii, dar şi asigurarea unor preţuri rezonabile pentru consumatori. „Scopul acestei măsuri constă în prevenirea perturbării funcţionării pieţelor agricole europene şi a distorsionării fluxurilor comerciale intracomunitare, precum şi descurajarea operatorilor economici interesaţi în tranzacţii speculative cu produse agroalimentare“, spune şi Daniel Anghel, director, Tax & Legal services PriceWaterhouseCoopers. La stabilirea stocurilor se vor lua în consideraţie produsele deţinute de o companie, indiferent de origine sau provenienţă – din producţie internă, importuri din UE şi din ţări terţe (din afara UE), precum şi cele aflate într-un depozit normal, într-un antrepozit vamal sau într-o zonă liberă.

Potrivit secretarului de stat Nicolae Lazin, toţi deţinătorii de stocuri agroalimentare vor trebui să declare la sucursalele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – APIA, din judeţul în care îşi au domiciliul fiscal, cantităţile pe care le deţin la data de 1 ianuarie 2007, precum şi cele care au existat în stoc în 2003, 2004, 2005 şi 2006, pentru zahăr, şi în anii 2005 şi 2006, pentru produsele agroalimentare. Taxele de penalizare pentru firmele care deţin stocuri excedentare de produse agroalimentare la 31 decembrie 2006 vor fi calculate ca diferenţă dintre taxa vamală aplicabilă în UE la 31 decembrie 2006 la importul din ţări terţe şi taxa vamală aplicabilă în România la aceeaşi dată, majorată cu 20%.

În cazul producătorilor de zahăr, pentru cantităţile excedentare de zahăr, izoglucoză şi fructoză deţinute, se va constitui o garanţie echivalentă cu 500 de euro pe tonă. Ea va fi restituită în cazul în care se face dovada eliminării stocurilor excedentare de pe piaţă până la 30 aprilie 2008.
Acestea vor fi penalităţile plătite de firme. România fi penalizată de Comisia Europeană cu alte sume, calculate ca diferenţă dintre preţul zahărului la Bursa din Londra şi preţul de referinţă la zahăr.
De „problema“ stocurilor se va ocupa şi Comisia, dar şi Garda Financiară de la noi. Garda va verifica dacă firmele au raportat sau au preferat să nu declare ce stocuri au, dar şi dacă au raportat corect.
„Depinde foarte mult de cum este calculat consumul, de cum sunt calculate stocurile. Pentru că firmele pot apărea că figurează cu stocuri, deşi doar pe hârtie, din cauza modului de calcul. Dar agenţii economici nu pot fi taxaţi pentru ceva ce nu au făcut, şi atunci toată problema se va duce mai sus, la nivel de ţară. Vom vedea peste doi ani dacă avem sau nu de plată şi care este suma ce se va duce la bugetul comunitar“, mai spune secretarul de stat în Ministerul Agriculturii. 


Vor lovi stocurile din nou?

Chiar şi Austria a primit, în 1997, din partea Comisiei Europene, o notă de plată destul de piperată. Sumele datorate erau „produse“ de stocurile de orez şi de ulei de măsline!

Cea mai mare „amendă“ pentru stocuri a primit-o Estonia. Ea a fost facturată cu 45 de milioane de euro!

Nu toţi agenţii economici trebuie să depună declaraţii la APIA, ci doar aceia care depăşesc o anumită cantitate: peste 10% stoc excedentar.

Există posibilitatea justificării stocurilor prin investiţii sau modernizarea capacităţilor de producţie

La zahăr, nu se reţine garanţia de 500 de euro dacă se face dovada că produsul a fost eliminat de pe piaţă. Ce înseamnă eliminat? Că a fost vândut în ţări terţe fără ca firma să fi primit restituţii la export – o subvenţie acordată de UE; că a fost denaturat şi oferit ca hrană pentru animale sau că a fost folosit ca materie primă pentru fabricarea bioetanolului.

Nu e protecţionism european
«Scopul acestei măsuri constă în prevenirea perturbării funcţionării pieţelor agricole europene şi în descurajarea celor interesaţi de tranzacţii speculative cu produse agroalimentare.»
Daniel Anghel, Director, Tax &Legal services PWC