În 486, după ce îl înfrânge pe generalul roman Syagrius, regele francilor, Clovis, în vârstă de 20 de ani și încă păgân, jefuiește mai multe biserici, printre care și pe cea de la Reims.
Remi, episcopul orașului, îi cere lui Clovis să îi restituie un vas de cult, probabil din argint sau aur. Dornic să îi facă pe plac, regele francilor îi promite acest lucru.
Potrivit legilor acestui popor, prada rezultată în urma jafurilor trebuia împărțită, bucată cu bucată, prin tragere la sorți, indiferent de rang.
În ziua împărțirii prăzii, adunată într-o grămadă mare, regele a luat cuvântul în fața ostașilor:
„Vă rog, dragii mei războinici, să binevoiți a-mi acorda, pe lângă partea mea, acest vas.”
Francii, recunoscându-i autoritatea superioară, acceptă cu dragă inimă. Cu excepția unuia dintre ei, care se revoltă:
„Din toate cele de aici, nu vei primi nimic altceva decât îți vor dărui sorții.”
Și spunând acestea, năbădăiosul războinic a izbit cu toate puterile în vas cu francisca sa. Francisca, arma tradițională a francilor, era o secure cu două tăișuri.