Producţia industrială îşi recalibrează angrenajele

Unele ramuri ale industriei şi construcţiile sunt adevăratele pârghii de creştere economică în România. În acelaşi timp, sectoare care erau performante în urmă cu câţiva ani au intrat în declin. Dar cât de semnificativă este această evoluţie comparativ cu ţările vecine şi ce trenduri s-au inversat? Creşterea economică din industrie şi construcţii din ultimii ani creează premisele unei dezvoltări sustenabile în România. Fără o evoluţie pozitivă a acestor dou

Unele ramuri ale industriei şi construcţiile sunt adevăratele pârghii de creştere economică în România. În acelaşi timp, sectoare care erau performante în urmă cu câţiva ani au intrat în declin. Dar cât de semnificativă este această evoluţie comparativ cu ţările vecine şi ce trenduri s-au inversat?

Creşterea economică din industrie şi construcţii din ultimii ani creează premisele unei dezvoltări sustenabile în România. Fără o evoluţie pozitivă a acestor două ramuri, sectorul serviciilor, principalul contribuitor la formarea produsului intern brut, ar avea posibilităţi limitate de expansiune. Şi asta pentru că, în statele dezvoltate, serviciile destinate industriei sunt cel puţin la fel de importante ca şi cele pentru populaţie.

În România, în cele trei ramuri, au intrat investiţii străine majore în ultimii doi ani şi, ca efect, se aşteaptă rezultate pozitive în viitorul apropiat. „Având în vedere că apare un decalaj de un an sau doi între momentul investiţiei şi rezultatele economice, avem într-un fel garanţia că vom avea creşteri economice importante şi în anii viitori“, afirmă Radu Crăciun, analistul-şef al ABN Amro Bank România.

Rezultatele investiţiilor din anii precedenţi îşi fac deja simţită prezenţa atât în industrie, cât şi în construcţii. În primele nouă luni ale anului 2006, valoarea lucrărilor de construcţii a înregistrat o creştere cu 17,8% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Această evoluţie a avut o contribuţie importantă pentru majorarea produsului intern brut şi a fost o locomotivă ce a stimulat şi dezvoltarea altor sectoare ale economiei. Deşi unii analişti sunt critici faţă de expansiunea accelerată a acestui sector, creşterea din construcţii este de bun augur. „Până la urmă, şi alocarea de resurse pentru a investi în locuinţe este mai bună decât una de investiţii în bunuri de consum aduse din import. Ar fi totuşi de dorit ca investiţiile să fie direcţionate în mai mare măsură în infrastructură“, afirmă Radu Crăciun.

O evoluţie pozitivă se înregistrează şi în industrie, unde s-a ajuns la o creştere a activităţii de 7,2% în primele nouă luni din 2006, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Această ascensiune a fost susţinută, în primul rând, de cea mai importantă ramură, industria prelucrătoare, care a avansat cu 7,7%, deşi rezultate pozitive s-au obţinut şi în industria extractivă (3,4%) şi în cea a energiei electrice şi termice, gaze şi apă (5,5%).
Comparativ cu statele din Europa Centrală şi de Est, creşterea industrială totală din România este temperată. Astfel, Ungaria şi-a sporit activitatea în industrie cu 12,3%, iar Cehia cu 10,5%, faţă de numai 7,2% în cazul României. Totuşi, în ţara noastră creşterea din industrie în perioada menţionată este mare dacă o comparăm cu cea din economii dezvoltate precum cea italiană (1,6%), în care se practică externalizarea producţiei în ţări cu forţă de muncă mai ieftină.

În cadrul industriei prelucrătoare din România, au existat unele subramuri care au devenit puternice surse de dezvoltare. Dintre acestea, cele mai mari creşteri s-au înregistrat în primele nouă luni în industria mobilei (22,9%), mijloace de transport rutier (19,5%), substanţe şi produse chimice (17,5%), alimentară şi băuturi (16,4%). Rezultatele foarte bune din aceste subramuri au fost însă diminuate de declinul a două domenii importante, care au susţinut exporturile ţării noastre în anii precedenţi: produse textile (-16,3%) şi articole de îmbrăcăminte (-8,6%).

O explicaţie a creşterii industriei auto şi a declinului celei textile ne oferă analistul economic Ilie Şerbănescu: „Mai nou, producţia de la lohnul textil s-a deplasat la cea din industria auto. Este un pas înainte, dar tot lohn este. Din păcate, nu se dezvoltă branduri româneşti“.

Deşi în industrie se manifestă o schimbare de structură în favoarea produselor cu grad mai înalt de prelucrare, declinul din industria textilă şi a confecţiilor arată cât de volatile sunt ramurile care se bazează pe lohn. În lipsa creării unor branduri autohtone puternice, există pericolul ca industrii întregi să decadă rapid, atunci când partenerii străini aleg să îşi mute producţia în ţări în care costul forţei de muncă este mai mic. 

 -16,3%
Este declinul înregistrat de industria textilă în primele nouă luni din 2006. Cauza decăderii este migrarea contractelor de lohn din România către ţări cu forţă de muncă mai ieftină