4G este un termen folosit de operatorii de telefonie pentru a descrie ”a patra generaţie” de servicii wireless. Această tehnologie oferă viteze de până la zece ori mai mari decat cele oferite de reţelele 3G.
Operatorii Sprint şi Verizon sunt printre primii care şi-au modificat reţelele pentru a le face compatibile cu serviciile 4G. Rivalii de la AT&T şi de la T-Mobile încearcă să îi păcălească pe clienţi afirmând că dispun şi ei de această tehnologie, deşi nu este aşa. Aceştia se bazează pe necunoştiinţa utilizatorilor care nu prea fac diferenţa între 3G şi 4G.
“International Telecommunications Union, organismul specializat al ONU care stabileşte standardele wireless, nu a dat o definiţie clară a ceea ce înseamnă 4 G, reprezentanţii ITU rezumându-se să afirme că 4G înseamnă o reţea 3G mai avansată” , a declarat analistul Roger Cheng.
Există două tehnologii principale care stau la baza 4G: WiMax şi Long Term Evolution (LTE). WiMax este un standard dezvoltat de IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers). Dezvoltarea standardului LTE stă în sarcina 3GPP, industrie ce sprijină furnizorii care folosesc GSM, tehnologia curentă pentru comunicarea celulară.
În timp ce Verizon şi Sprint folosesc deja tehnologia LTE, AT&T şi T-Mobile doar afirmă ca deţin această tehnologie.
SURSA: businessinsider.com