O odă de la 1826 conducătorului iubit pentru care bătaia era lege

În timpul domniei lui Ioan Sandu Sturdza în Moldova, din perioada 21 iunie 1822 - 5 mai 1828, s-a deschis o școală superioară la Trei Ierarhi, numirea în funcții a fost condiționată de pregătire și nu de rang, s-a sechestrat în folosul statului o parte a averilor mănăstirești, dar s-a elaborat și un nou Cod penal, numit Condica criminalicească, care înlocuia Codul Calimach.

Condica criminalicească este un instrument legislativ complet şi evoluat pentru vremea respectivă, având la bază Legile împărăteşti (Basilicalele), obiceiul pământului şi Codul penal austriac din anul 1802.

Acesta a rămas în vigoare până la înlocuirea, la 30 aprilie 1865, cu Codul penal şi Codul de procedură penală ale lui Alexandru Ioan Cuza.

După cum anunţă şi titlul, „Partea întâiu și a dooa a Condicii criminalicești, ce s-au alcătuit pentru multa feliurime a faptelor criminalicești”, lucrarea este organizată în două părţi.

Prima parte – Pravilniceştile orânduiale, întru cercetarea faptelor criminaliceşti – cuprinde un număr de 12 capitole, iar cea de-a doua parte – Pentru faptele criminaliceşti şi pedeapsile lor – 20 de capitole, însumând în total un număr de 263 de articole de lege.

Pentru neînplinirea, sau rea întrebuințare întru slujba obștească (Iași, 1826)

„Partea întâiu și a dooa a Condicii criminalicești, ce s-au alcătuit pentru multa feliurime a faptelor criminalicești.

Dată în tipariu în zilele prealuminatului domn, Ioann Sandul Sturza voevod și a preaosfințitului arhiepiscop și mitropolit al Moldaviei, chiriu chir Veniamin. În tipograf(ia) S(fintei) M(itropolii) în Iași. Anii de la Hristos 1826.

Stihuri asupra peceții preaînălțatului și binecredinciosului domnului nostru, Ioan Sandul Sturza voevod domn Țării Moldaviei:

Bourul ce în pecete s-au însemnat,

Domnului Ioan Sturza,

I s-au încredințat.

Sabia și buzduganul,

Ce deasupra să ivesc,

Domn Țării Moldaviei îl adeveresc.

Cap al șaselea. Pentru neînplinirea, sau rea întrebuințare întru slujba obștească

200.

Cel ce va fi rânduit, din poruncă spre a săvârși vreo slujbă, și va păși preste istrucțiile și poruncile, ce au luat, abătându-să înprotivă la alte urmări, să supune vinovăției, și va întra supt judecată, și după înprejurare, și mărimea vinovăției va lua și căzuta pedeapsă cu înplinire a pagubilor pricinuite, și cu globire [amendă] la cutia milelor. Iar nefiind în stare a plăti globire, să va certa cu bătae.

201.

Daca căpitanii de margine, ocolașii, căpitanii târgurilor, vor ascunde adevărul, dovedindu-să tacririurile lor [procese-verbale], de mincinoasă, și înprotiva mărturisirilor, celor făcute la fața locului, ori dacă pre cei nevinovați, îi vor arăta ca pre niște vinovați, atuncea să vor supune pedepsii taftopathii (adecă acea, ce ar fi pătimit pârâtul, dacă s-ar fi dovedit vinovat), sau să vor veghea, pentru că n-au urmat cercetarea cu amăruntul, plătind și cheltuiala, și pierderea de vreme a celui, ce cu strâmbătate s-au tras la judecată.

Asemenea și vorniceii satelor de să vor lenevi întru căzuta privighiare după 11, vor cădea supt pedeapsa, certându-să cu bătae la isprăvnicie.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric