România se află departe de ţintele asumate pentru unele domenii cheie precum cercetare şi dezvoltare, educaţie, rata angajării sau reducerea sărăciei, arată studiul "România în contextul Agendei UE 2020 - locuri de muncă mai multe şi mai bune într-o economie bazată pe cunoaştere", al Blocului Naţional Sindical.
Potrivit BNS, 8,89 de milioane de români se află în situaţii de risc de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce înseamnă 41% din populaţie, dacă ne raportăm la populaţia totală din 2002 sau chiar de 46% dacă ne raportăm la o populaţie de circa 19 milioane de persoane, cât arată cu aproximaţie datele ultimului recensământ.
Cu 41%, România se situează acum pe locul 2 în ce priveşte riscul de sărăcie sau excluziune socială (după Bulgaria, cu 42%), însă va ocupa locul 1 odată ce vor fi făcute publice rezultatele oficiale ale recensământului populaţiei. Uniunea Europeană înregistrează 23%.
Şi în ceea ce priveşte rata de ocupare a populaţiei cu vârsta între 20 şi 64 de ani România se îndepărtează de ţinta asumată. În timp ce ţinta UE 2020 este de 75%, obiectivul naţional a fost dimensionat la 70% pentru orizontul anului 2020. Totuşi, România a scăzut de la o rată de 64,4% în 2007 până la nivelul de 62,8% în 2011.
În privinţa ratei părăsirii timpurii a sistemului educaţional, UE-27 are drept ţintă până în anul 2020 ca procentul tinerilor care părăsesc timpuriu şcoala să fie sub 10%. Obiectivul României este de 11,3%, chiar şi faţă de această ţintă s-a îndepărtat de la an la an. Dacă în anul 2007 procentul tinerilor care părăseau timpuriu şcoala era de 13,9%, în anul 2010 acesta a urcat dramatic până la 18,4% în anul 2010. O scădere uşoară s-a înregistrat în anul 2011, spre 17,5%.
Şi rata şomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani a crescut cu aproape patru procente în anul 2011 faţă de anul 2006.
La capitolul cercetare şi dezvoltare, România are printre cele mai mici investiţii din Uniunea Europeană, cu 0,47% din PIB în anii 2009 şi 2010 în condiţiile în care ţinta asumată pentru 2020 este de 2%. Acest fapt demonstrează faptul că economia românească nu este orientată spre domenii economice de vârf, cu valoare adăugată mare.