NASA lucrează la un plan pentru folosirea armelor nucleare în cazul ameninţării unui asteroid

NASA a anunţat că lansează o colaborare cu Administraţia Naţională pentru Securitate Nucleară (National Nuclear Security Administration - NNSA) în cadrul unui plan privind folosirea armelor nucleare pentru devierea cursului unui asteroid potenţial periculos, în cazul în care un astfel de obiect cosmic s-ar afla pe o traiectorie de coliziune cu Pământul.

Anunţul a fost făcut înainte de prima Zi oficială a Asteroidului, 30 iunie, zi prin care oamenii de ştiinţă doresc să atragă atenţia asupra potenţialului pericol reprezentat de aceşti bolovani uriaşi care se rostogolesc prin spaţiu şi să încurajeze autorităţile să susţină proiectele de identificare şi eventuală deviere de pe traiectorie a unor astfel de ameninţări.

Ziua de 30 iunie nu a fost aleasă întâmplător. În această zi, în anul 1908, un asteroid a lovit Pământul în Siberia, la Tunguska. Aproximativ 80 de milioane de copaci, de pe o suprafaţă de 2.150 de km2, au fost spulberaţi în explozia ce a avut o forţă echivalentă cu cea a 20 de bombe atomice. Impactul surprinzător al meteoritului care a explodat la Celiabinsk, în 2013, cu o forţa unei bombe de 500 de kilotone, demonstrează că nu suntem niciodată în siguranţă în faţa unor astfel de ameninţări din spaţiu.

'Există nenumăraţi astfel de asteroizi pe orbită între Marte şi Jupiter (centura de asteroizi), iar unii dintre ei au orbite care ajung puţin prea aproape, intersectând drumul Pământului în jurul Soarelui', susţinea Neil deGrasse Tyson, director al Planetariului Hayden, din cadrul Muzeului de Istorie Naturală din New York, într-o conferinţă pe această temă desfăşurată în 2013.

Însă neutralizarea unei astfel de ameninţări nu se rezolvă prin simpla lansare a unor rachetele nucleare. În 2013, cercetători de la Centrul de Cercetare pentru Devierea Asteroizilor de la Universitatea de Stat din Iowa au conceput un plan privind folosirea unei sonde care să intercepteze asteroizii cu potenţial de ciocnire, să foreze o groapă în corpul acestora şi să lase o bombă nucleară în această gaură – scenariu familiar cinefililor care au urmărit filmul 'Armageddon' (1998).

Bong Wie, directorul acestui centru din Iowa a precizat pentru SPACE.com că aproximativ 99% dintre fragmentele de asteroid rezultate în urma exploziei ar trece pe lângă Pământ, iar o mare parte dintre cele care ar rămâne pe o traiectorie incidentă cu planeta noastră ar fi suficient de mici pentru a arde complet la intrarea în atmosferă. NASA susţine însă că astfel de fragmente ar putea reprezenta în continuare o ameninţare şi de aceea propune devierea cursului asteroizilor periculoşi cu ajutorul exploziilor nucleare declanşate în apropierea lor.

'Cel mai bine este să deviem uşor traiectoria asteroidului şi nu să-l facem bucăţi', se menţionează pe site-ul dedicat urmăririi obiectelor cosmice din apropierea planetei noastre (Near Earth Objects), aparţinând NASA. Detonarea unei bombe nucleare în apropierea suprafeţei asteroidului ar putea provoca o mică schimbare a vitezei şi direcţiei acestuia, fără a produce fragmentarea corpului cosmic. Nu este chiar soluţia spectaculoasă aleasă de Hollywood, dar s-ar putea să fie cea mai eficientă soluţie.

'O schimbare foarte mică a vitezei de propagare a asteroidului (de ordinul a doar câţiva milimetri pe secundă), care acţionează de-a lungul mai multor ani, poate duce la devierea completă a traiectoriei unui asteroid care ar fi urmat să se ciocnească de Pământ', conform NASA.

NASA se gândeşte însă şi la modalităţi de deviere a traiectoriei asteroizilor periculoşi, fără să apeleze la arsenalul nuclear. 'Pentru cei mai mulţi dintre asteroizi, care au diametre de ordinul câtorva sute de metri, este suficient să-i descoperim din timp, cu până la zece ani înainte de a ajunge la Pământ, şi să trimitem spre ei o sondă robotică. O astfel de sondă se va ciocni cu asteroidul, iar în urma ciocnirii viteza şi direcţia bolovanului cosmic vor fi modificate suficient pentru ca acesta să rateze Pământul', conform NASA. Principala problemă aici este că pentru a putea acţiona astfel este neapărat necesar să descoperim aceşti asteroizi cu câţiva ani buni înainte.

'Cum numărul asteroizilor din apropierea Pământului creşte, iar dimensiunile lor scad (obiectele din centura de asteroizi se ciocnesc între ele şi se fragmentează), devine din ce în ce mai probabil să fim loviţi de asteroizi relativ mici, care sunt şi cel mai greu de depistat din timp', conform NASA.