Nu au trecut mai mult de patru ani de cand Acumulatorul SA din Bucuresti, "cea mai mare fabrica din Europa" care poate produce pana si baterii pentru submarine, taia si spanzura in Romania, detinand 72% din piata. Si daca razboiul din Iugoslavia a mentinut aceste procente pentru inca un timp, fabrica din Bucuresti ajutand armata sa-si acopere necesarul pentru situatiile de criza, acum nimeni si nimic nu pare ca mai vrea sa miste vreun deget spre a salva fabrica de la inecul lent la care este con
Nu au trecut mai mult de patru ani de cand Acumulatorul SA din Bucuresti, „cea mai mare fabrica din Europa” care poate produce pana si baterii pentru submarine, taia si spanzura in Romania, detinand 72% din piata. Si daca razboiul din Iugoslavia a mentinut aceste procente pentru inca un timp, fabrica din Bucuresti ajutand armata sa-si acopere necesarul pentru situatiile de criza, acum nimeni si nimic nu pare ca mai vrea sa miste vreun deget spre a salva fabrica de la inecul lent la care este condamnata.
In ultimii patru ani, procentele din piata parasesc Acumulatorul destul de grabite, in favoarea companiilor particulare care au rasarit facand concurenta acestui mastodont. Doar 30% din piata a mai ramas pentru Acumulatorul, care nu cu foarte mult timp in urma abia facea fata cererii imense de pe piata romaneasca. „Erau vremuri, inainte de 1989, cand numai daca erai secretar de stat sau militian aveai vreo sansa sa faci rost de o baterie”, ne declara dl Nicolae Stancu, fost director la Acumulatorul, acum patron al Ital Stab si producator de baterii auto.
Singurele comenzi care mai sunt la Acumulatorul vin de la Conel sau Renel, in contul datoriilor pe care le are fabrica, sau de la Ministerul Transporturilor. Privatizarea se lasa inca asteptata, iar din cei 2.500 de angajati au mai ramas doar 542, iar pentru anul acesta se preconizeaza alte 200 de concedieri. Si cum o pacoste nu vine niciodata singura, soarta a facut ca tocmai doi fosti directori de la Acumulatorul, ce se mandresc ca au pus pe picioare fabrica, sa fie acum aceia care prin concurenta pe care o fac, ar putea duce fabrica la faliment. Unul dintre acestia, Aristide Caranda, a demarat afacerea cu acumulatori auto in 1991, profitand de buna relatie cu Rombat Bistrita, stabilita inca din anii 80, cand a fost „insarcinat” direct de catre ministrul industriei din acea vreme sa puna pe picioare fabrica. „Fiind director la Acumulatorul, o intreprindere care mergea foarte bine, am fost chemat de fostul ministru Avram, care mi-a spus: „Du-te si pune fabrica pe picioare, sa poata vinde 12.000 acolo, si dupa aia scapi de mine ca altfel ma da Ceausescu afara””, ne marturiseste dl Caranda.
Caranda face bani cu baterii Rombat
Aristide Caranda a adunat 32 de ani de activitate la Acumulatorul, timp in care a fost maistru, sef de laborator, tehnolog-sef si in cele din urma director general. Cu un an inainte de revolutie a fost dat afara de catre fostul primar al Bucurestiului, dintr-un motiv pueril. „Poate daca nu as fi muncit la Acumulatorul, as fi pornit de jos si mi-as fi cumparat toate instalatiile pentru a fi producator de acumulatori in adevaratul sens al cuvantului, insa experienta m-a invatat ca se poate si altfel”, spune dl Caranda.
Lansat in afaceri cu 500.000 lei si cu cateva credite la banci, in 1991, Aristide Caranda infiinteaza Electro Auto Service si incepe prin a cara placi de la Acumulatorul, cumparand ebonita de la Jilava si asambland bateriile intr-un spatiu restrans. Mai tarziu a investit inca 60.000 USD intr-o instalatie americana de incarcare. La inceput se vindeau patru-cinci acumulatori pe zi, apoi opt, zece, iar in scurt timp Caranda a realizat ca nu mai poate face fata valului de cumparatori si s-a decis sa se extinda. „Pentru a vinde cinci – sase baterii nu era nevoie de spatiu mare, dar daca vroiam sa vand sute de baterii, alta era situatia. In 1998, am inchiriat un spatiu de 1.800 mp la FCME si am investit intr-o statie de preparare a acidului sulfuric, ventilatie etc. Investitia m-a costat cam 250.000 USD, iar acum, reevaluata, face cam doua miliarde de lei”, afirma Aristide Caranda.
Cum legea romana nu face referiri directe la ce inseamna sa fii producator, Caranda a incheiat un contract cu fabrica Rombat, de la care lua bateriile, le lipea eticheta Caranda, dupa care le pornea si le lansa pe piata. Acest fapt a maniat angajatii fabricilor de stat, care s-au trezit brusc amenintati de o companie ce vinde mai bine produsul la care lucreaza ei. „Daca, de exemplu, cumpar un pix din Italia si ii atasez un capac, atunci pot spune ca sunt producatorul acelui produs”, afirma dl Caranda. Astfel, considerata producator de catre legea romana, firma lui Aristide Caranda a fost scutita de plata impozitului pe profit pe o perioada de cinci ani. Acest avantaj i-a oferit posibilitatea sa se miste pe piata in voie, castigand cumparatori si procente din piata de la an la an, iar daca in 1999 Acumulatorul a vandut 250.000 acumulatori de diferite utilizari, Auto Service a vandut 100.000 de baterii auto.
In ciuda faptului ca lucreaza cu Rombat Bistrita, Auto Service scoate pe piata baterii mai ieftine cu 20 – 30.000 lei. Insa colaborarea cu Rombat are si „pacatele” ei. Rombat este un fel de monopol pentru firmele particulare, prin impunerea preturilor si a conditiilor. Desi toate bateriile defecte venite de la Rombat sunt schimbate cu altele bune, pierderile firmei Auto Service fiind astfel aproape nule, Aristide Caranda prefera, mai nou, sa lucreze cu baterii din CEFTA. Insa Rombat se poate mandri ca in 1999 a vandut 450.000 de acumulatori auto, avand cota cea mai mare din piata, dar incluzand in acest numar si pe cele vandute prin firma Auto Service sau alte firme particulare.
Ital Stab a colaborat cu italienii
Luand in considerare ca in Occident firmele particulare care asambleaza baterii cumparand componentele din diferite fabrici, lupta de piata romaneasca, care tocmai s-a declansat, se anunta foarte interesanta.
Cealalta firma care incomodeaza tot mai tare producatorii autohtoni este firma Ital Stab. Formata cu capital mixt romano-italian, firma condusa de Nicolae Stancu, fost director de la Acumulatorul, a investit intr-o fabricuta. Initial, Stancu a incercat sa puna pe picioare o afacere asemanatoare celei dintre Aristide Caranda si Rombat, mergand la Acumulatorul si incercand sa ia 100.000 de placi pe luna, insa a fost refuzat pe motiv ca va face concurenta neloiala.
Decis totusi sa incerce, a convins trei italieni de origine romana sa investeasca si a pus pe picioare, intr-un spatiu inchiriat la Masini Unelte, o afacere cifrata acum la aproximativ trei milioane USD. „Am pornit afacerea in 93, iar acum vindem cam 80.000 de baterii pe an, declara dl Stancu. Intrebat cum se descurca pe o piata in care are ca concurent pe fostul sef de la Acumulatorul, Stancu spune: „Eu si dl Aristide suntem ca doi boxeri de categorii diferite, nu ne intalnim niciodata”. Pe de alta parte, Stancu a mai profitat si de avantajul relatiilor din Italia. Compania Soventa i-a dat utilaje gratis pentru Ital Stab, pentru a-si face reclama, si l-a numit automat reprezentantul lor exclusiv in Romania.