Peste 300 de milioane de africani nu au acces la apă potabilă, râurile şi lacurile cu apă dulce fiind afectate de secete şi inundaţii sezoniere care limitează resursele pentru oameni şi agricultură. În plus, în următoarele decenii este prognozată o mărire semnificativă a cererii pentru apă din cauza creşterii populaţiei şi nevoii de irigaţie pentru culturi, în condiţiile în care, în prezent, doar 5% din terenul arabil este irigat.
Un grup de cercetători de la British Geological Survey (BGS) şi University College London (UCL) au creat, pentru prima dată, o hartă detaliată a cantităţii şi potenţialului resurselor subterane de apă din tot continentul african, adunând informaţii de la hărţile hidrogeologice deja existente ale guvernelor africane, precum şi de la 283 de studii ale acviferelor.

În lucrarea ale cărei rezultate au fost publicate în jurnalul de specialitate Environmental Research Letters, oamenii de ştiinţă susţin că noua hartă indică faptul că multe ţări considerate a avea resurse limitate de apă dispun de fapt de rezerve subterane substanţiale.

‘Cele mai mari rezerve subterane de apă se află în nordul Africii, în marile bazine sedimentare, în Libia, Algeria şi Ciad’, afirmă unul dintre autorii studiului, Helen Bonson, de la BGS. "Cantitatea care ar putea fi stocată în acele bazine este echivalentă cu o grosime de 75 de metri de apă de-a lungul întregii regiuni – este o cantitate enormă", precizează aceasta.

"Rezerve mult mai mici de apă subterană există în cea mai mare parte a Africii subsahariene", adaugă Bonson.

Cercetătorii sunt însă rezervaţi cu privire la cea mai bună modalitate de a accesa aceste resurse ascunse. Ei susţin că forarea la scară largă ar putea epuiza rapid acviferele subterane, care nu pot fi reumplute din cauza cantităţii reduse de precipitaţii. Cu toate acestea, grupul de oameni de ştiinţă consideră că prin lucrări de explorare şi construire atent planificate, există suficiente rezerve de apă subterană în Africa pentru aprovizionarea cu apă potabilă şi irigaţie la scară redusă şi pentru a putea face faţă capriciilor schimbării climatice.