UNESCO România nu știe că delta îi aparține, ca sit al patrimoniului universal; că în calitate de curator, este obligată să monitorizeze situl și să tragă semnalul de alarmă, atunci când acesta este în pericol. Comisia națională a României pentru UNESCO este un cimitir al dinozaurilor reșapați, unii dintre ei prăsiți în Ministerul educației, unde au ratat reforma. Comisia mai lucrează cu experți în mare parte decedați, unii și de 15 ani sau cu ziariști, care habar nu aveau că sunt specialiști UNESCO. Lui Liviu Mihaiu nu i-a propus nimeni să fie expert în comunicare și a rămas siderat când a aflat că este membru al unei subcomisii de specialitate UNESCO. Iinstituția nu definește competențele subcomisiilor, de aici și suspiciunea că avem de a face cu un organism fantomă, care recurge la falsuri în înscrisuri oficiale și uz de fals, pentru a-și masca impostura.
Singurul actor public care tace mâlc
în contextul scandalului Bîstroe, este tocmai instituția care deține în patrimoniu Delta Dunării, Comisia națională a României pentru UNESCO. Comisia este instituția prin care se realizează relațiile cu UNESCO Paris, prin Ministerul de externe. Recent, Florina Pescaru, expert în subcomisia științe și Codrin Tăut, expert în subcomisia cultură, au fost interpelați și rugați să precizeze dacă există vreun risc legat de schimbarea peisajului și configurației brațului Chilia al Dunării, prin amenajările industriale masive din danele porturilor ucrainene Reni, Izmail și Kilia, legat de menținerea statutului de obiectiv UNESCO al Deltei Dunării. Li s-a adus aminte că la data intrării deltei în patrimoniul universal, aceste porturi aveau altă configurație și dimensiune, care acum se schimbă progresiv. S-a invocat faptul că orașul Dresda a fost revocat în 2009 de pe lista UNESCO, unde a intrat în 2004, pentru peisajul natural-cultural de pe malurile Elbei, din pricina apariției în decor, după data accederii, a unui simplu pod, și că același lucru s-a întâmplat și cu orașul Liverpool. S-a motivat că traficul pe canalul Bîstroe și brațul Chilia va spori exponențial și că deja în intervalul martie-august al anului 2022, în porturile Reni, Izmail și Kiliia au acostat 439 de nave, în timp ce în porturile Dunării maritime românești, Brăila, Galați, Isaccea, Tulcea și Sulina au acostat abia 237 de nave. Experții au fost rugați să precizeze dacă UNESCO România a analizat aspectele invocate și dacă urmează să se pronunțe pe această temă în viitorul apropiat. Răspunsul comisiei este agramat și trădează tonul iritat al unor persoane neobișnuite să fie deranjate de presă. Până acum, cimitirul UNESCO nu a fost deranjat de presă. “Speța dosarului Bîstroe exced competențele pe care le are Comisia Națională pentru UNESCO, aceasta revenind Guvernului României”. Semnează Madlen Șerban, secretarul general al comisiei plus cei doi experți. Madlen Șerban este expert internațional în politici educaționale, numită politic în toate avatarurile. Liberalul Răzvan Orășanu, fost șef al Autorității pentru administrarea activelor statului, a propus-o pentru postul de ministru al educației. “În baza articolului VII al Actului Constitutiv al UNESCO, Comisia Națională a României are rol de informare la nivel național și internațional, în relațiile cu structurile guvernamentale, societatea civilă, mediul de afaceri și opinia publică cu privire la activitățile din domeniile de acțiune UNESCO”, mai răspunde Madlen Șerban, interpelării presei.
Comisia uită că este parte a Guvernului,
fiind subordonată Ministerului educației. Apoi, își declină tocmai rolul pe care îl invocă, de a informa societatea civilă și opinia publică, cu privire la un subiect sensibil, — criza canalului Bîstroe și a brațului Chilia — care agită apele. Și cel mai important lucru, nu folosește instrumentul specializat pe care îl are la îndemână, anume Lista patrimoniului mondial în pericol. Lista este concepută tocmai “pentru a informa comunitatea internațională cu privire la condițiile care amenință însăși caracteristicile pentru care un sit a fost înscris pe Lista patrimoniului mondial și pentru a încuraja acțiunile corective”. Sunt definite drept amenințări conflictele armate și războiul, cutremurele, alunecările de teren, industria invazivă, poluarea, braconajul, urbanizarea necontrolată și dezvoltarea turistică necontrolată. Pe Chilia și Bîstroe avem război, industrie invazivă și poluare. Braconajul este o constantă care amenință biodiversitatea și speciile de sturioni. Șipul și viza, două dintre cele șase specii de sturioni europeni, au dispărut definitiv. Cel mai mare braconier a fost, este și rămâne Poliția de frontieră. UNESCO nu a denunțat niciodată braconajul poliției de frontieră. Delta este supusă acum unei primejdii iminente dovedite, prin lucrări industriale majore în porturile Reni, Izmail și Kiliia. Apar bazine portuare noi, dane, moluri, cheuri și diguri. Milioane de metri cubi de mâl extras prin adâncirea bazinelor și dragarea brațului și canalului sunt mutate și depozitate în golful Musura, deasupra barei Sulina. Traficul pe Chilia s-a dublat, în defavoarea brațului Sulina. Înscrierea unui sit pe Lista patrimoniului mondial în pericol permite Comitetului patrimoniului mondial să aloce asistență imediată din partea Fondului patrimoniului mondial pentru situl amenințat cu dispariția. Odată sesizat în cazul deltei, Comitetul patrimoniului se va consulta cu statul român și va elabora un program de măsuri corective. Dacă nu există o autoritate națională care să denunțe pericolul — și la noi nu există — o pot face inclusiv persoane private sau ong-uri, la adresa: Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO 7, place de Fontenoy, 75352 Paris 07 SP, Franţa.
Pe site-ul Comisiei UNESCO nu sunt definite
nicăieri competențele subcomisiilor de specialitate. Nu știm cum, când și de ce se întrunesc, dacă membrii ei sunt remunerați sau lucrează pro bono, nu sunt menționate cv-urile lor profesionale. Nu avem cunoștință dacă au inițiative legate de includerea unor situri pe lista indicativă sau sunt consultați în privința Listei patrimoniului mondial în pericol. Expertul Cristina Butescu pare șeful subcomisiei educație la nivelul secretariatului general. Nu am descoperit nicio ispravă remarcabilă, care să o recomande pentru o asemenea demnitate. Am accesat mai multe motoare de căutare și nu am găsit nicio informație despre profilul ei profesional. Din subcomisie mai fac parte Eugen Simion, fostul președinte al Academiei Române, decedat în octombrie 2022; Johan Neuner, fostul rector al Universității tehnice de construcții București, decedat în octombrie 2021; Ion Gh. Roșca, fostul rector al ASE, decedat în 2013; Liliana Preoteasa, care a zăcut 17 ani ca subsecretar de stat în Ministerul educației și eliberată din funcție de premierul Victor Ponta; Șerban Iosifescu, fost șef al Agenției române pentru asigurarea calității în învățământul preuniversitar și eliberat din funcție de ministrul Sorin Cîmpeanu, pentru conflict de interese, angajări fictive și comunicare defectuoasă cu școlile; profesoara de școală privată Rodica Diana Cherciu, numită pe linie politică inspector general al Ministerului educației; Silviu Cristian Mirescu, cel care a întocmit ani de zile subiectele bacalaureatelor naționale ratate, director al Centrului naţional de evaluare și examinare.
Din subcomisia cultură fac parte academicianul
Răzvan Theodorescu, decedat în februarie 2023; academicianul Dan Berindei, decedat în decembrie 2021; arheologul Alexandru Barnea, fost decan al Facultății de istorie a Universității din București și fost director al Institutului de arheologie “Vasile Pârvan”, decedat în mai 2020; Virgil Ștefan Nițulescu, fost director al Muzeului național al țăranului român, demis prin ordin al Ministerului culturii pentru manageriat lipsit de viziune; acesta a ajuns din nou în funcție, după ce a pierdut un concurs de angajare, profitând de o “serie de conjuncturi politice și inerții instituționale”. Din subcomisia știință fac parte academicianul Marius Sala, decedat în august 2018; academicianul Marius Iosifescu, decedat în decembrie 2020; academicianul Virgiliu Constantinescu, decedat în ianuarie 2009; Adrian Curaj, fost ministru al Educației, care a nesocotit apelului lansat de 40 de profesori universitari și academicieni, care indicau “o cale mult mai scurtă, pe actuala lege, pentru ridicarea titlurilor de doctor” obținute prin plagiat; Nicolae Robu, fost rector al Universității politehnice Timișoara, fost primar al Timișoarei, trimis în judecată în mai multe procese de corupție. Din subcomisia comunicare și informare face parte Mihai Tatulici, retras din presă de mai bine de 15 ani, de când nu a mai apărut în spațiul public; Yvette Serafina Ivona Fulicea, fost director al ICR Paris, cea care în 2015 a întocmit împreună cu personalul ambasadei României în capitala Franței, a listei participanților la o întâlnire cu Klaus Iohannis, de pe care au fost eliminați “indezirabilii” și “scârboșii”, vădind adevărate calități de selecționer al fostei securități; Liviu Mihaiu de la Radio Guerrilla, căruia nu i s-a propus niciodată să facă parte din echipa UNESCO. În tot acest timp, singura izbândă notabilă a lui Madlen Șerban, șefa comisiei UNESCO, este creșterea constantă a averii personale. În 2021 avea în conturi 248.000 de euro, 21.000 USD și 1.320.400 RON. În 2023, delta e ceva mai săracă.