La anul 1395, din ordinul lui Mircea cel Bătrân s-au zidit biserica din prima cetăţuie a Bucureștiului şi palatele domneşti, unde venea de şedea numai iarna.
Acesta este gloriosul şi strategicul domn al României, care stăpâni Dobrogea şi cetatea Drâstorului — Silistra — şi pe care, în urmă, o dete înapoi alţi domni otomanilor şi, drept memorie că românii stăpâneau şi dincolo de Dunăre, a rămas obiceiul, când îngheţa şi comunicaţia ambelor margini se făcea călări, cu trăsuri sau pe jos, ca cel dintâi om, turc sau român, ce venea la vodă cu vestea (mujdea) că s-a prins Dunăr şi a început comunicaţia, primea de la Visterie o pungă de bani (bacşiş) 500 de lei.
Acest obicei s-a păstrat până la Grigore Vodă Ghica (1827) — şi, ca să facă bucurie orăşenilor, a pus acelei biserici patronagiul Bunei Vestiri, adică tot acela ce avea şi cea dintâi biserică din Dobroteasa, zidită la începutul oraşului.
Iar bisericuţa Sf. Antonie ă fost zidită de Mircea Vodă II, în a treia sa domnie, la 1530, unde s-a şi îngropat acest domn ucigaş.
Acestea le-a scris Dimitrie Papazoglu, în a sa Istorie a Fondărei orașului București apărută la 1891.
Citește toată POVESTEA cetățuiei Bucureștiului pe Evenimentul Istoric