O nouă încercare pentru miliardul de la Krivoi Rog

Rezolvarea situaţiei de la Krivoi Rog, uriaşa investiţie din Ucraina la care România a cheltuit peste un miliard de dolari, s-a dovedit o nucă tare pentru toate guvernele care s-au succedat, în ultimi 23 de ani, la Palatul Victoria. Guvernul Ponta a anunţat că va încerca, la rândul lui, să tranşeze această afacere şi să recupereze ceea ce se mai poate din Ucraina.

La începutul lunii iunie a.c., Fondul Proprietăţii de Stat din Ucraina a anunţat că va relua procesul de privatizare a Combinatului de la Krivoi Rog. La scurt timp, mai exact în şedinţa din 12 iunie a.c, Guvernul Ponta a aprobat un “Memorandum privind  mandatul pentru reluarea negocierilor cu partea ucraineană, în vederea recuperării cheltuielilor efectuate de România în cadrul participării la construirea Combinatului Minier de Îmbogăţire a Minereurilor Acide (CIM), de la Krivoi Rog – Ucraina”. Nici partea ucraineană, nici partea română nu au furnizat alte detalii.

Încercări fără nici un rezulat

Până în prezent, toate încercările României de a-şi recupera, într-un fel sau altul, măcar o parte din banii investiţi la Krivoi Rog, au rămas fără nici un rezultat. În 2004, statul român a împuternicit LNM Holdings să negocieze, pentru partea romană, condiţiile de finalizare a lucrărilor la combinatul ucrainean, ca parte din contractul de privatizare a Sidex. Banii urmau sa fie recuperaţi prin valorificarea peletelor de minereu de fier, de la Krivoi Rog, de siderurgia românească. Demersul a eşuat. În 2005, Mittal Steel şi-a exprimat interesul de a investi, în consorţiu cu alţi participanţi, pană la 300 de milioane de dolari în finalizarea proiectului din Ucraina. Răspunsul a fost negativ. În toamna anului 2006, Ucraina a anunţat, în sfârşit, că va scoate la licitaţie participaţia sa la investiţia de la Krivoi Rog, de 56,4%. Potrivit presei ucrainene, Mittal Steel a venit din nou cu o ofertă. De această dată a propus crearea unei societăţi mixte pentru construirea viitorului combinat, din care 40% să aparţină guvernului, iar 60% companiei Mittal Steel. Indienii, au propus şi achitarea datoriei Ucrainei către România- sumă ce urma a fi stabilită de cele două părţi- şi asumarea de investiţii în valoare de  160 milioane dolari în viitorul combinat. La rândul lor, compania rusă Metalloinvest şi grupul ucrainean Smart au propus oficialilor de la Kiev crearea unui joint venture, fiind dispuse să investeasca în total 400 milioane de dolari.  Dar niciunul dintre aceste demersuri nu au fost finalizate. De notat că, între timp, Arcelor Mittal a achiziționat o altă capacitate metalurgică din Ucraina, situată tot în zona Dolinska, la circa 80 de km de Krivoi Rog.

România cere 1 miliard de dolari, Ucraina spune „pas”!

Adevărul este că  discuţiile din ultimii ani dintre cele două părţi, pe tema investiţiei de la Krivoi Rog, s-au transformat într-un veritabil dialog al surzilor, şi asta din cauza sumei care ar urma să-i fie returnată României. Astfel în timp ce partea română cere minimum un miliard de dolari, partea ucraineană nici nu vrea să audă de o astfel de sumă. Ca urmare, în mai 2011, Ucraina a anunţat că nu mai are în vedere privatizarea combinatului de la Krivoi Rog, deoarece trebuie mai întâi ca guvernul de la Kiev „să ajungă la o înţelegere cu România”. Potrivit şefului privatizării din Ucraina, Aleksander Riabcenko, aşteptările Românei sunt foarte ridicate. „Aceste aşteptări s-au concretizat într-o sumă de un miliard de dolari. Au renumărat toţi acei peleţi în dolari şi a apărut acest număr frumos şi rotund. S-au obişnuit deja cu ideea că vor primi această sumă de la Ucraina. Acum este foarte problematică o înţelegere şi este imposibil să avansăm către privatizare”, a spus Riabcenko într-o conferinţă de presă susţinută la Kiev în primăvara anului 2011.  Dar, aşa cum arătam, şi partea ucraineană şi partea română au anunţat recent că sunt hotărâte să revină la masa negocierilor.

Vosganian: “Privatizarea, singura soluţie “

Cu privire la conţinutul memorandumului adoptat de Guvern,  ministrul Economiei, Varujan Vosganian, care urmează să reprezinte statul român la negocierule cu partea ucraineană, a declarat pentru Capital: “Memorandumul acesta imi dă posibilitatea, după parcurgerea unor proceduri, să încep negocierile cu partea ucraineană. El nu spune expres ce să cer prin negociere dar, prin dialog cu partea ucraineană, vom putea şti exact care vor fi termenii cu care aceasta va fi de acord să-i dea Romîniei despăgubiri şi, pe urmă, să mă întorc cu aceşti termeni şi să cer un acord guvernului şi, eventual, al Parlamentului, dacă se va pune problema unei redimensionări a datoriilor. Tot ce pot să vă spun este că, după opinia mea, singura soluţie ca partea română să-şi recupereze banii este ca platforma să se vândă şi, din ceea ce se vinde, România să fie parte, ca un fel de creditor. În legătura cu suma care i s-ar cuveni României, Varujan Vosganian ne-a mărturisit:”Acuma, legat de sumă, depinde pe cine întrebaţi. Dacă ne întrebaţi pe noi, efortul Româniai la Krivoi Rog a fost în jur de  şapte- opt sute de milioane de dolaari, iar cu toate calculele aferente, ulterioare, suma se ridică la peste 1,2 miliarde de dolari. Dacă-i întrebaţi pe ucraineni, ei vă vor spune că unele dintre lucrările noastre nu ar fi fost recepţionate şi că solicitările noastre trebuie redimensionate“.

Va semna Becali actele din puşcărie?

Deşi a fost oprită în 1998,  cînd Ucraina, ultima ţară din fostul CAER care mai rămăsese alături de Romînia în această afacere, a suspendat finanţarea, investiţia de la CIM Krivoi Rog a continuat să fie o gaură neagră, în primul rând pentru ţara noastră, care a cheltuit în continuare milioane de euro. De menționat că toate cele trei firme româneşti care mai au oameni detașați la Krivoi Rog, și anume,  Arcom, Uzinexport și Arcif, au fost în ultimii ani privatizate. Dar, plata salariilor, a diurnelor și a celorlalte cheltuieli, care însumează peste un milion de euro anual, a rămas în  sarcina guvernului de la București. Din cei aproximativ 100 de români care se mai află azi la Krivoi Rog, 90 aparţin Arcom, firma al cărui patron este Gigi Becal, aflat azi în închisoare.

Arcom va plăti oalele sparte

Gigi Becali a intrat ca acţionar la Arcom, în vara anului 2007,  „pe uşa din dos”. Pe scurt, el a cumpărat de la un acţionar minoritar 2.400 de acţiuni, pentru care a plătit 10,5 miliarde de lei vechi. După câteva luni,  cu ajutorul câtorva „cârtiţe“ din Arcom, Becali reuşeşte să schimbe conducerea societăţii şi să-şi impună oamenii în fruntea Consiliului de Administraţie. Mihai Oprea – la acea dată preşedintele PNG Olt – devine preşedinte şi director general. De aici înainte a fost simplu. Becali a schimbat statutul societăţii şi a preluat pachetul majoritar de acţiuni, devenind patronul Arcom. Compania avea o cifra de afaceri de peste 50 de  milioane de euro şi un profit net de circa 1,6  milioane euro. În doar trei ani, oamenii lui Becali au adus firma în pragul falimentului, astfel că, în decembrie 2011, la cererea creditorilor, Arcom a intrat în insolvenţă. Dar, acum problemele lui Becali legate de Arcom devin complicate, în condiţiile în care combinatul de la Krivoi Rog va fi vândut. O hotărâre de guvern din 1995, ascunsă multă vreme de cei vizaţi, obliga Arcom şi Arcif să preia, contra plată, toate materialele de zeci de milioane de dolari exportate de România la Krivoi Rog. Materiale din care, ulterior, multe au dispărut, fiind furate chiar de cei de la Arcom, Uzinexport şi Arcif, care ar fi trebuit să le păzească(Presa a relatat pe larg, de-a lungul acestor ani, despre jaful uriaş de la Krivoi Rog). Este vorba de HG nr. 573/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 184/15.08.1995, care la Art. 5 prevede: „Materiile prime, materialele semifabricatele şi piesele de schimb, aflate în stoc la 31 decembrie 1994 la Combinatul Minier Krivoi Rog, se transmit, cu plată, în proprietatea societăţilor comerciale  Arcom SA şi Arcif SA“. „Actul normativ a fost aplicat şi cele două societăţi au operat în contabilitate modificările necesare“ a declarat, pentru Capital, Marian Roşioru, reprezentant al firmei Arcom. Şi Ministerul Economiei a confirmat că materialele în cauză au fost trecute, scriptic, în proprietatea Arcom şi Arcif. Astfel, în răspunsul trimis redacţiei în mai 2012, MEC precizează: “Conform hotărârii menţionate, cei doi antreprenori români, respectiv Arcom şi Arcif, au devenit proprietarii materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi pieselor de schimb aflate în stoc la data de 31.12.1994, plata acestora efectuându-se prin reţinerea eşalonată din situaţiile de lucrări aferente anilor 1995 şi 1996“. Dar, Sorin Ghimeş, fost angajat al Uzinexport  la Krivoi Rog, ne-a declarat că „practic nu s-a făcut nicio predare-primire, iar despre vreo plată nici nu poate fi vorba”.

Surse apropiate Guvernului ne-au declarat că, în oricare dintre variantele care se conturează în negocierile cu partea ucraineană pentru a tranşa problema de la Krivoi Rog, Becali, care a preluat Arcom-ul (firma însărcinată cu paza), va fi obligat să pună la dispoziţia antreprenorului toate materialele şi echipamentele existente iniţial în stocuri. Cum acestea nu mai există, ele fiind furate, Becali va trebui să achite integral contravaloarea lor. O situaţie exactă a materialelor furate nu are nimeni în momentul de faţă. Dar, aceleaşi surse consideră că, în urma jafului de proporţii care a avut loc în Ucraina, „este vorba de zeci, poate chiar sute de milioane de dolari“. Dacă aşa stau lucrurile, rămâne de văzut pe unde va scoate Gigi Becali cămaşa. Şi dacă, în final, va avea loc o vânzare, va semna Becali, patronul Arcom, actele din puşcărie.

 
O investiţie ratată

Participarea României la uriaşa investiţie, de  peste 3,5 miliarde de dolari- Combinatul de îmbogăţire a minereurilor acide cu conţinut de fier( CIM ), de la Krivoi Rog, a început în anul 1987, pe baza Decretului nr 156/1987 al Consiliului de Stat al RSR. Era o investiţie în cadrul CAER, la care mai participau URSS, RDG, Cehoslovacia şi Bulgaria. (Polonia şi Ungaria s-au retras înainte de începerea lucrărilor). După 1990, locul URSS a fost luat de Ucraina, iar celelate ţări s-au retras din afacere, rând pe rând. Inițial, participarea României, “corespunzător cantităţii de minereu, de 26,7 la sută din valoarea totală a investiţiei”, era de 782,2 milioane Rbl Tr(ruble transferabile). Minereul, sub formă de pelete, urma să fie folosit de marile combinate siderurgice. Ulterior, prin semnarea unor protocoale şi convenţii bilaterale, s-a stabilit ca România să livreze utilaje şi echipamente şi altor combinate din URSS, până la concurenţa sumei de circa 800 milioane Rbl Tr. La raportul valutar din anii 1980, de 1,1266 Rbl Tr/ 1 dolar SUA, rezultă că România avea de plătit peste 700 de milioane de dolari. În realitate, România a cheltuit până în prezent peste un miliard de dolari, fără a lua în calcul dobânzile şi celelalate costuri de creditare. Rămase singure, România şi Ucraina nu mai pot finaliza acest mega proiect. Rămâne de văzut cât va mai recupera România din suma imensă pe care a investit-o la Krivoi Rog.

  „După opinia mea, singura soluţie ca partea română să-şi recupereze banii este ca platforma de la Krivoi Rog să se vândă şi, din ceea ce se vinde, România să fie parte, ca un fel de creditor”
Varujan Vosganian, ministrul Economiei.