Prețurile de consum au intrat în zonă negativă în iunie, cu un minus de 1,6%, ocazie cu care am putut asista la comentarii legate de pericolul deflației, care este pe cale să afecteze economia în totalitate. Din fericire, teoria deflaționistă nu prea se aplică la noi în actualele condiții, mai ales că noi mai avem de recuperat din scăderea provocată de criza pornită în 2009.

Pentru prima dată după 1989 inflația a fost negativă. Guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, a anunțat scăderea dinainte de a fi publicată în statistica băncii, probabil pentru a ne pregăti de situația inedită. Cifra, chiar negativă, a fost pe măsura așteptărilor având în vedere că nivelul taxei pe valoarea adăugată (TVA) s-a redus pentru alimente de la 24% până la 9% începând cu luna iunie. Dar ieftinirea nu a venit doar ca urmare a scăderii TVA, ci și pe motive sezoniere, ceea ce ne arată cu atât mai mult că nu avem motive de deflație.

Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică, scăderea indicelui prețurilor de consum a fost de 2,9% față de luna anterioară, de 1,2% față de decembrie 2014 și de 1,6% față de iunie anul trecut. Inflația medie lunară s-a situat la -1% în 2015, în coborâre de la 0,2% anul trecut. Prețurile mărfurilor alimentare sunt, de fapt, singurele care au coborât, cu 8,2% față de luna anterioară, cu 5,9% față de decembrie și cu 6,4% față de iunie 2014. Mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 0,1% față de mai, cu 1,6% față de decembrie și cu 0,8% față de iunie 2014, în timp ce prețurile serviciilor au crescut cu 0,2% față de mai, cu 1,2% față de decembrie și cu 2,5% față de iunie anul trecut.

Mai mult decât atât, „creșterea medie a prețurilor de consum în ultimele 12 luni (iulie 2014 – iunie 2015) față de precedentele 12 luni, calculată pe baza IPC (indicele prețurilor de consum) este de 0,7%. Determinată pe baza IAPC (indicele armonizat al prețurilor de consum), creșterea este de 1%”, se arată în comunicatul INS. Cu alte cuvinte, contează foarte mult și ce perioadă luăm în calcul.

Dacă reducerea TVA la alimente și băuturi nelcoolice s-ar fi regăsit integral în prețuri, atunci scăderea acestora ar fi trebui să fie de aproape 12%, dar nu a fost cazul. Pe de o parte, reducerea nu s-a regăsit integral în prețuri, iar pe de altă parte ieftinirile au apărut ca urmare a efectului sezonier, a legumelor și fructelor care intră pe piață din producția autohtonă și duc prețurile la minimele anuale. Oricum, ponderea alimentelor și băuturilor în cadrul  indicelui prețurilor de consum este de 27,9%, conform INS, în timp ce veniturile se duc pe alimente și utilități în proporție de 60%. În același timp, creșterea salariului mediu net a fost de 6,2% în primele cinci luni ale anului, suficient de puțin pentru a nu influența semnificativ consumul.

Cartofii volatili

Este suficient să ne uităm la inflația din iunie 2014 ca să vedem efectul sezonier. Anul trecut, prețurile mărfurilor alimentare au coborât cu 0,7% în iunie față de mai, iar inflația totală a consemnat o scădere de 0,3%.

Cea mai mare scădere la categoria alimente înregistrată anul acesta a fost la cartofi, unde inflația a coborât cu 14,6%. Cartofii sunt de multe ori scoși în față de statistici deoarece prețul acestora este foarte volatil în funcție de perioadă și de recoltă. Cel mai ades, cartofii se scumpesc primăvara, când stocurile sunt pe terminate, dar se ieftinesc la fel de mult la următoarele recolte, vara și toamna. Mălaiul a avut de asemenea, o scădere mare, de 12%, cifră de care s-au apropiat și produsele lactate, ouăle, zahărul și chiar cafeaua.

În zona mărfurilor nealimentare prețurile sunt în stagnare, indicată și de creșterea de 0,08%. O ieftinire se întâlnește doar la detergenți, 0,2%, în timp ce cea mai mare creștere apare la tutun și țigări, de 0,18%. Atât mărfurile, cât și servicile depind în mare măsură de nivelul accizelor aplicate și a tarifelor reglementate, care pot determina mișcări într-o anumită direcție a prețurilor. De altfel, de la începutul acestei luni gazele naturale se scumpesc cu 5 – 8% pentru consumatorii casnici, conform calendarului de eliminare a prețurilor reglementate convenit de guvern cu FMI și CE.

Important este și cursul de schimb leu-dolar atunci când vorbim despre bunurile importate sau cele care se raportează la prețuri internaționale (adică, majoritatea). Dolarul american a crescut față de leu cu aproximativ 5% anul acesta, ceea ce elimină impactul pozitiv asupra prețurilor petrolului și bunurilor electrocasnice importante din zone non-UE. Iar direcția dolarului este în continuare de apreciere față de principalele valute și implicit față de leu.

Consumul crește

Aceasta este una dintre mișcările care ne arată că nu avem de ce să ne temem de deflație, chiar dacă am experimenta de acum o reducere a nivelul general de TVA de la 24% la 19%. În fapt, frica de o așteptare din partea consumatorilor a scăderii prețurilor, care să ducă la o amânare (și implicit la o reducere imediată) a cererii atrăgând astfel o blocare a producției, este inutilă în România. „La noi, consumul crește cu 6%-7% în termeni anuali, la fel și investițiile”, spune Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, explicând astfel de ce nu trebuie să ne temem de deflație. Ce nu spune șeful băncii centrale este că exemplul deflației care atrage recesiunea de la începutul secolului trecut nu se mai aplică în prezent nicăieri în lume și cu atât mai puțin în țara noastră.

Cea mai mare problemă a noastră este puterea de cumpărare, iar aici nu ne referim la PIB. Indicatorii macroeconomici sunt doar niște cifre, pe care se bazează contabilii și angajații instituțiilor internaționale atunci când calculează cât de mare ar putea fi deficitul bugetar al unui stat, dar nu înseamnă prea mult pentru populație. Este suficient să ne uităm la diferența dintre raportul PIB pe locuitor calculat nominal și la puterea de cumpărare. Conform Băncii Mondiale, la nivelul anului trecut, nivelul PIB pe locuitor în țara noastră era de aproape 10.000 de dolari, în timp ce PIB raportat la puterea de cumpărare se ridica la 19.400 dolari. Dublu față de nominal, dar la circa jumătate față de media Uniunii Europene, de 36.300 dolari.

Dacă ne uităm la evoluția prețurilor, chiar dacă vom ajunge la o stagnare a inflației la finele anului și în 2016 (când ar trebui să beneficiem de reducerea nivelului general al TVA la 19%), puterea de cumpărare va urca cu doar câteva procente. Ceea ce înseamnă că nici puterea de cumpărare nu va urca semnificativ, ci în același nivel din ultimii ani, cu circa 700 de dolari anual (în 2010, PIB pe locuitor era de 16.250 dolari).

Mai e mult până departe

România mai are mult de recuperat înainte de a ajunge la nivelul uniunii din care facem parte și de a putea vorbi de deflație ca pericol pentru economie. Oricum, în goana după indicatori macro, traduși prin „nevoia de creștere economică” inclusiv pentru statele lider precum SUA, Marea Britanie, Germania sau Japonia, se uită de faptul că nivelul de trai nu mai implică achiziția unor bunuri sau a unor produse (inclusiv alimente) mai scumpe. Da, noi avem de recuperat pentru că în aproximativ 15% din totalul gospodăriilor nu se găsește o combină frigorifică, și nici nu mai vorbim de mașini de spălat sau aparate electrocasnice fără nevoie imediată (filtru de cafea, prăjitor de pâine etc.) Și nu vom putea recupera diferența din nivelul de trai decât prin majorarea puterii de cumpărare.

Acesta este și motivul pentru care amânarea adoptării noului Cod Fiscal, care prevede reducerea TVA, este absurdă. Încasările bugetare din primele șase luni au fost mai mari cu 7,8 miliarde lei față de aceeași perioadă a anului trecut și cu 4,3 miliarde lei mai mari decât proiecția bugetară pe acest an, cea mai mare creștere fiind la încasările din TVA (+18,3%). În paralel, a crescut și economisirea populației până la o medie de circa 13% din venitul pe gospodărie, ceea ce arată că oamenii nu s-au aruncat în cheltuieli, dar nici nu așteaptă vreo viitoare scădere a prețurilor din moment ce veniturile din TVA au urcat.

Cifrele indică în mod evident că reducerea poverii fiscale, tradusă printr-o creștere ușoară a puterii de cumpărare, este cel mai bun lucru care se poate face pentru economie. Inflația, chiar dacă va rămâne o perioadă în teritoriu negativ, nu va influența negativ consumul și nici creșterea economică, dimpotrivă.