"De ce să ne temem?" întreabă Froso Hatsiliadu, în timp ce serveşte turiştilor cafea germană la filtru. "Avem soare, mare şi mâncare bună. Şi putem supravieţui". Din balconul micii ei pensiuni se poate vedea marea. Locuieşte într-un loc idilic de coastă din nordul Greciei şi nu prea simte urmările crizei. Pe lângă pensiune, femeia în vârstă de 50 de ani lucrează şi ca recepţioneră într-un hotel de cinci stele. Soţul ei are şi un mic restaurant şi are în plus grijă de grădina de zarzavat şi de găini.

Germanii sunt critici

Dar şi pentru Froso Hatsiliadu criza a avut un efect: de la an la an a scăzut numărul turiştilor germani pe care-i găzduieşte. În schimb are mai mulţi oaspeţi din Rusia, Bulgaria, Marea Brtianie şi chiar şi din Turcia. Doar puţini germani mai vin – cei care i-au devenit prieteni de-a lungul anilor sau adevăraţi fani ai meleagurilor elene. "Suntem îngroziţi de ceea ce scriu germanii despre noi", ne spune femeia într-o germană fluentă, urmare a faptului că până la vârsta de opt ani a trăit cu părinţii în Germania, ţară a cărei cultură o cunoşte şi o apreciază.

Îi vine greu să înţeleagă cum s-au născut aceste prejudecăţi, potrivit cărora grecii ar fi leneşi, nu şi-ar achita cheltuielile iar germanii nu ar fi în siguranţă în Grecia. "Dacă, de pildă, n-aş mai avea ce mânca, explică Froso Hatsiliadu, ştiu sigur că m-ar ajuta vecinii. Se pot lăuda cu aşa ceva şi germanii?" Ea e pur şi simplu indignată de ceea ce a citit în presă, anume că germanii se tem, mai nou, să vină în Grecia, că se tem de atacuri xenofobe.

Prejudecăţi cultivate de mass-media germane

Într-o cafenea îl întâlnim pe Peter Walter, un german care se află pentru prima dată în Grecia – şi asta la insistenţele soţiei. "Eu am venit cu convingerea că din cauza crizei nu mai funcţionează nimic aici, că există numai haos şi că oamenii mor de foame", ne mărturiseşte el, adăugând că, la serviciu, colegii şi-au făcut o imagine negativă despre greci. "Ei cred că aici nu prea munceşte nimeni, că nimeni nu plăteşte impozite şi că stau toţi cu mâna întinsă ca să primească bani de la nemţi".

Acum, însă, la faţa locului, a constatat, de exemplu, că mai nimeni nu face o pauză în timpul prânzului şi că mai nimeni nu se plânge de datoriile excesive ale statului pe care cetăţenii sunt nevoiţi să le suporte. Peter Walter îşi dă seama cât de puţin îi cunosc germanii de fapt pe greci şi cât de mult, în schimb, sunt influenţaţi de media.

Cine iubeşte Grecia, nu e surprins

Harry Herrmann îşi petrece deja pentru a patra oară concediul aici. Prima dată când a venit, în 2007, l-au avertizat mulţi dintre prieteni şi rude. Acum, ne povesteşe el, l-au avertizat chiar că nu mai există mâncare şi că ura faţă de străini, faţă de Merkel sau Schäuble se va răsfrânge şi asupra sa. Aşa l-au enervat de tare, încât a vrut cu atât mai mult să plece în Grecia.

Irini Pandului, care are şi ea o mică pensiune, îşi aminteşte cu groază de un cuplu mai în vârstă german, care s-a cazat aici luna trecută. Au beneficiat de cea mai bună cameră, cu balcon şi vedere spre mare, aer condiţionat, televizor, acces la internet şi de cel mai bun mic dejun din localitate.

Cu neruşinare, turiştii germani i-au spus că au venit doar ca să vadă cu ochii lor cât de leneşi sunt grecii. "Atunci, le-a răspuns femeia în vârstă de 65 de ani, puteţi începe chiar aici, la mine, în pensiune. Avem vârste apropiate. Dacă reuşiţi să munciţi toată vara la temperaturi între 30 şi 40 de grade, de la şase dimineaţa şi până seara târziu, fără nici o zi liberă pe săptămână, atunci puteţi locui anul viitor la mine gratuit". Replica nu i-a impresionat, dimpotrivă, germanii i-au spus că de fapt s-ar cuveni ca şi acum să nu plătească nimic: "După toţi banii pe care Germania i-a plătit grecilor, tot ce e aici ne aparţine practic deja".

E limpede că ultimii ani de criză s-au răsfrânt negativ asupra turismului elen şi că va mai rămâne ceva vreme aşa, din cauza prejudecăţilor formate, între timp, de ambele părţi.