În 2015, Organizația Națiunilor Unite a aprobat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. A introdus o nouă agendă universală pentru toată omenirea. Cu alte cuvinte, o abordare programată a unui guvern mondial. Printre cei care au aprobat programul s-au numărat fostul președinte american Barack Obama și papa Francisc.
Un Guvern Mondial se referă la ideea întregii omeniri unite sub o singură autoritate politică comună. În mod evident, nu a existat până acum în istoria umană, cu toate acestea, propuneri pentru o autoritate politică globală unificată au existat încă din cele mai vechi timpuri – în ambiția regilor, a împăraților, poeților și filozofilor.
Deși poate părea futurist, ideea unui guvern mondial are mii de ani. Cele mai bune eforturi pentru un guvern internațional pe care îl avem în prezent sunt Națiunile Unite și Uniunea Europeană. Însă, ambele au probleme grave. Brexitul recent din Marea Britanie din UE a arătat un nivel puternic de nemulțumire față de o uniune supranațională birocratică și deloc benefică.
Ideea unui guvern mondial a fost un subiect fierbinte la alegerile din SUA și de-a lungul istoriei.
Guvernul mondial ca ideal exprimă o aspirație către relații juste, pașnice guvernate de lege între diversele grupuri care cuprind o comunitate morală comună a omenirii.
Guvernul mondial ca idee sau propunere despre modul de organizare a lumii în mod politic, poate să îndeplinească sau nu acel ideal. Adică, chiar dacă ar exista un stat mondial cu puteri legislative, adjudecative și de executare autoritare, eliminarea violenței organizate, a sărăciei și a degradării mediului nu ar urma automat. Susținătorii guvernanței globale se confruntă cu o provocare similară.
Rămâne de văzut dacă rețelele și structurile în curs de dezvoltare a guvernanței globale pot promova eficient protecția mediului; va fi capabil să dezvolte mecanisme autoritare de disciplinare a utilizării forței, atât de către actorii nestatali, cât și de cele mai puternice state ale lumii.
Susținătorii guvernului mondial oferă motive distincte pentru care este un ideal de organizare politică. Unii consideră guvernul mondial ca soluția definitivă a problemelor umane vechi și noi, precum războiul și dezvoltarea armelor de distrugere în masă, sărăcie și inegalitate globală și degradarea mediului. Unii au susținut guvernarea mondială ca o reflectare adecvată a unității cosmosului, sub rațiune sau Dumnezeu.
Proponenții s-au diferențiat, de asemenea, din punct de vedere istoric în ceea ce privește forma pe care ar trebui să o ia un guvern mondial. În timp ce gânditorii medievali pledau pentru guvernul mondial sub un singur monarh sau împărat care ar deține autoritatea supremă asupra tuturor celorlalți conducători mai mici, susținătorii moderni nu susțin în general o desființare a sistemului de state suverane, ci inovații incrementale în proiectarea instituțională globală pentru a muta umanitatea spre federalismul mondial sau democrație cosmopolită.
Poetul și filozoful italian medieval Dante Alighieri a oferit cel mai puternic argument în sprijinul unui guvern unic. În Banchet (1304-1307), el a susținut ideea unui conducător omnipotent. Dante a sugerat că, după ce a atins toată puterea sub soare, un conducător suprem nu va duce războiul și nici nu se va angaja în agresiune, deoarece el este deja la control.
Natura problemelor critice cu care se confruntă omenirea astăzi este globală, de aceea soluțiile trebuie să devină globale. Amenințări majore asupra mediului, cum ar fi încălzirea globală, criza globală a apei, suprapopularea, seceta și defrișarea planetară, ca exemple, depășesc complet limitele naționale și, prin urmare, sunt internaționale atât în domeniul de aplicare, cât și în rezoluție.
Criza globală a mediului, în toate fațetele sale, va deveni, în mod implicit, impulsul, stimulul și dialectica centrală prin care se va forma guvernanța globală – cu accent special pe amenințarea încălzirii globale. Principiul central de organizare a civilizației din secolul XXI este o inițiativă strategică a mediului, care va fi principalul impuls de a salva Omenirea și biosfera de propriile căi distrugătoare din punct de vedere ecologic. Documentul sponsorizat al Organizației Națiunilor Unite „Agenda 21” în colaborare cu „Carta Pământului” a ONU va oferi fundamentul dezvoltării prin care poate exista o societate mondială internațională durabilă.
Dezvoltarea durabilă internațională modelată după valori, principii și practici ecologice trebuie să devină norma și nu excepția. Acestea includ: tehnologie adecvată, agricultură organică, vegetarianism, reciclare și conservare a resurselor, sănătate și sănătate alternativă, industrializarea cânepei, feminism, justiție socială, trai comunal, utilizare și promovare avansată a tehnologiilor informaționale, planificare familială și a populației, educație gratuită, bogăție și oportunitate comună, eliminarea foamei și a sărăciei etc.
În ultimii 50 de ani, 3 paradigme dominante au lansat crearea rapidă și inevitabilă a unui viitor guvern mondial
- Crearea Națiunilor Unite în 1945
- Crearea Uniunii Europene în anii 90
- Crearea a numeroase grupuri, organizații și instituții transnaționale politice și economice, precum Consiliul pentru relații externe, Comisia trilaterală , Grupul Bilderberg, Banca Mondială, Banca de Acorduri Internaționale, Curtea Internațională de Justiție etc.
Criticii guvernului mondial susțin că un astfel de guvern ar coborî într-o tiranie globală, împiedicând mai degrabă decât să sporească idealul autonomiei umane (Kant 1991).
„În loc să ofere o pace și o justiție globală imparțială, un guvern mondial poate forma o tiranie de neevitat, care ar avea puterea de a face umanitatea să-și servească propriile interese și o opoziție împotriva căreia ar putea genera războaie civile neîncetate și intractabile (Waltz, 1979)”.
„Într-o altă versiune a acestei obiecții guvernul mondial poate fi atât de puternic și omniprezent încât să creeze un efect de omogenizare, eliminând culturi și comunități distincte care sunt intrinsec valoroase. Instituția unui guvern mondial ar distruge astfel bogatul pluralism social care animă viața umană (Walzer 2004)”.
Un „guvern mondial” ar implica mult mai mult decât cooperarea între națiuni. Ar fi o entitate cu caracteristici asemănătoare statului, susținută de un corp de legi. Uniunea Europeană a înființat deja un guvern continental pentru 28 de țări, care ar putea fi un model. UE are o instanță supremă, o monedă, mii de pagini de drept, un mare serviciu public și capacitatea de a desfășura forțe militare.
Nigel Farage, liderul Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), a încercat recent o nouă abordare în campania sa de eliberare a Marii Britanii de „cătușele” aderării la Uniunea Europeană. El a spus că nu ar trebui privită ca o uniune economică și politică benefică reciproc pentru cele 28 de țări, ci „ca un prototip pentru cei care ne-ar face parte dintr-un singur guvern mondial”.
Modelul european ar putea deci să devină global?
În primul rând, este din ce în ce mai clar că problemele cele mai dificile cu care se confruntă guvernele naționale sunt de natură internațională: există încălzirea globală, o criză financiară globală și un „război global împotriva terorii”.
Iar criza financiară și schimbările climatice împing guvernele naționale către soluții globale, chiar și în țări precum China și SUA, care sunt în mod tradițional gardieni aprigi ai suveranității naționale.
Bill Gates, susținător al ,,Guvernului global”
Miliardarul susține că guvernul mondial este „exagerat de necesar” pentru a salva pământul și a precizat că crearea unui astfel de sistem ar fi necesar pentru a combate probleme majore precum „schimbările climatice”.
Albert Einstein a considerat că un guvern mondial este o idee bună
Un avantaj al unui guvern mondial ar putea fi un sistem de reglementare impus universal. Toată lumea, din întreaga lume, ar fi responsabilă pentru atingerea acelorași standarde privind calitatea și siguranța produselor, poluarea, rezolvarea conflictelor etc. Nu ar mai fi nevoie de un buget național de apărare și desigur bariere comerciale mai puține.
Alte lucruri pe care le-ai putea face mai bine dacă ai avea un guvern mondial: abordarea amenințărilor globale, cum ar fi dezastrele, războaiele, cometele și epidemiile.
Interesant este că unul dintre susținătorii unui guvern mondial a fost Albert Einstein. El a văzut patriotismul excesiv ca una dintre cauzele Războaielor Mondiale.
„Ca cetățean al Germaniei, am văzut cum naționalismul excesiv se poate răspândi ca o boală, aducând tragedia la milioane”, a scris el în 1947.
El considera naționalismul ca o „boală” și voia să vadă o lume fără granițe, un singur guvern internațional având puterea asupra statelor individuale. Chiar și în timpul Primului Război Mondial, el a susținut posibila creare a „Statele Unite ale Europei” și a fost foarte mult la bordul formării Ligii Națiunilor în 1919 și a Națiunilor Unite ulterioare, care a avut loc în 1945.
Einstein se considera deja cetățean mondial
Rămâne de văzut dacă lumea se îndreaptă în cele din urmă către un guvern global sau poate una guvernată de entități corporative gigant. Naționalismul este încă o forță care trebuie luată în calcul, așa cum demonstrează mișcările naționaliste populare din Statele Unite și din întreaga Europă.
Guvernul Mondial este aici.